#dependenta

• autodeterminare — Acțiunea de a se autodetermina și rezultatul ei; pilon fundamental al dreptului internațional public ce proclamă libertatea unui popor de a-și hotărî organizarea politică și statală. În psihologia cognitivă, reprezintă o teorie a motivației umane axată pe importanța autonomiei, competenței și relaționării în dezvoltarea personalității.
• autodeterminat — Care s-a determinat, definit sau eliberat prin proprie inițiativă și voință; popor, stat ori comunitate etnică care și-a stabilit în mod autonom suveranitatea, forma de guvernare și destinele politice, fără constrângeri din exterior. În sens psihologic, descrie un individ guvernat de o puternică motivație intrinsecă, ale cărui acțiuni structurale sunt aliniate propriilor valori morale.
• autodidacticist — Persoană care aderă la principiile autodidacticismului, care susține sau practică autoeducația ca metodă principală de instruire; teoretician al învățării independente.
• autofinanțat — Despre companii, proiecte, departamente sau activități: care își asigură integral sau parțial fondurile necesare din veniturile proprii, fără a recurge la subvenții, credite externe sau asistență financiară din partea unei entități mamă. Indică starea unui sistem economic care a atins pragul de rentabilitate și se dezvoltă organic.
• autogospodărit — Care este organizat, administrat sau întreținut prin forțe proprii; care a realizat sau menține o stare de autosuficiență economică și logistică, fără a depinde de ajutoare, rețele sau intervenții din exterior. Se aplică persoanelor, comunităților sau structurilor instituționale independente.
• autoguverna — A se conduce, a se administra sau a se guverna singur în mod autonom, prin intermediul propriilor legi, instituții și decizii interne, fără a fi supus unui control administrativ extern sau unei dominații politice străine. Se aplică popoarelor, statelor suverane, regiunilor autonome sau micro-comunităților care își exercită deplin autodeterminarea.
• autonomie — Dreptul sau capacitatea unei comunități, a unei regiuni sau a unui individ de a se administra, de a se guverna singur și de a adopta decizii independente în limitele unui cadru juridic ori moral stabilit; starea de independență structurală a unei entități în raport cu o autoritate centrală. În filozofie și etică, reprezintă libertatea deplină a voinței umane de a-și impune propriile legi morale, acționând pe baza rațiunii practice fără constrângeri exterioare heteronome.
• autonomiza — A face să devină autonom sau a deveni autonom; a acorda sau a dobândi independență administrativă, operațională sau decizională în cadrul unui sistem structural. În tehnologie și robotică, descrie procesul de transformare a unui sistem controlat manual într-un ansamblu automatizat, capabil să ruleze procese, să analizeze date și să execute comenzi complexe fără intervenție sau supervizare umană directă.
• autonomizare — Acțiunea de a (se) autonomiza și rezultatul ei; proces structural prin care o entitate, un sistem tehnic sau un grup social dobândește independență funcțională și decizională. În contextul corporatist modern, definește delegarea puterii către angajați sau departamente (empowerment), permițându-le să își gestioneze proiectele fără aprobări ierarhice redundante, stimulând inovația și eficiența.
• autostudia — A învăța, a cerceta sau a aprofunda un domeniu, o disciplină ori o problemă teoretică prin efort propriu, fără asistența sau ghidarea directă a unui profesor ori mentor. În sens psihologic sau introspectiv, poate desemna și acțiunea de a se analiza pe sine, studiindu-și propriile reacții, comportamente și mecanisme mentale interioare.
• autosusține — A-și asigura singur resursele materiale, financiare, energetice sau funcționale necesare existenței, dezvoltării ori bunei funcționări, fără a depinde de asistență, subvenții sau intervenții exterioare. Se folosește în economie pentru afaceri profitabile independent, în ecologie pentru ecosisteme în echilibru și în psihologie pentru capacitatea unui individ de a-și menține stabilitatea emoțională prin forțe proprii.
• autosusținere — Acțiunea de a se autosusține și rezultatul ei; proces, stare sau capacitate autonomă a unui sistem ori individ de a-și asigura din resurse proprii condițiile de subzistență, stabilitate, funcționare și dezvoltare. Reprezintă un concept cheie în teoriile sustenabilității moderne, indicând atingerea unui prag de independență structurală totală în fața factorilor perturbatori externi.
• Ayacucho — Oraș mare, regiune administrativă și sit istoric de o importanță crucială, situat în zona muntoasă a Anzilor din sudul statului Peru. Localitatea, fondată inițial sub numele de San Juan de la Frontera de Huamanga, este recunoscută universal ca locul unde s-a desfășurat Bătălia de la Ayacucho (9 decembrie 1824), un conflict militar structural major care a pecetluit definitiv independența Perului și a întregii Americi de Sud de sub dominația colonială spaniolă. Orașul este renumit pentru arhitectura sa colonială rafinată, cele 33 de biserici istorice și tradițiile artistice delicate (retablos).
• Mahatma Gandhi — Lider spiritual și politic indian, părintele independenței Indiei, recunoscut la nivel mondial pentru utilizarea revoluționară a rezistenței non-violente (satyagraha) și a nesupunerii civile pașnice ca arme fundamentale împotriva dominației coloniale britanice.