#depresie

• abătut — Termen clinic utilizat pentru a descrie starea unui pacient care prezintă o dispoziție deprimată, apatie, tristețe profundă, descurajare și o scădere marcată a energiei psihomotorii. În semiologia psihiatrică, comportamentul abătut este un indicator de bază (simptom prodromal sau central) pentru episoadele depresive majore, distimie, tulburările de adaptare sau sindromul de burnout, fiind adesea asociat cu bradipsihia (gândire lentă) și hipomimia (expresivitate facială redusă).
• abdominohisterectomie — Operație chirurgicală majoră constând în extirparea totală sau parțială a uterului prin abord abdominal, realizată printr-o incizie la nivelul peretelui pântecelui. În studiile clinice și psihiatrice, această intervenție este evaluată din perspectiva impactului psihosomatic profund, pacienta putând dezvolta reacții depresive post-operatorii severe, anxietate legată de pierderea feminității sau tulburări somatoforme de dinamică sexuală.
• abuli — Forma de plural a substantivului neologic 'abulie', care desemnează stările patologice caracterizate prin absența totală sau diminuarea severă a voinței, a capacității de decizie și a impulsului de a acționa. Manifestate frecvent ca simptome nucleare în episoadele depresive majore, schizofrenie sau afecțiuni neurologice ale lobului frontal, aceste tulburări blochează abilitatea individului de a iniția și susține activități orientate spre un scop, în ciuda păstrării intacte a capacităților fizice și intelectuale.
• abulie — Tulburare psihică severă sau simptom neurologic caracterizat prin absența totală ori diminuarea patologică a voinței, a capacității de inițiativă și a puterii de decizie. Persoana afectată păstrează conștiința acțiunilor necesare și are funcțiile intelectuale sau motorii intacte, însă se află în imposibilitatea biologică și psihică de a genera impulsul intern indispensabil declanșării și susținerii unui act voluntar, manifestare asociată frecvent cu leziuni ale lobului frontal, schizofrenie sau depresie majoră.
• ambulia — Formă articulată sau variantă clinică pentru abulie, reprezentând o tulburare psihopatologică gravă caracterizată prin diminuarea severă sau absența totală a voinței, a capacității de a lua decizii și de a iniția ori executa acțiuni voluntare. Această manifestare structurală apare frecvent ca simptom în cadrul unor afecțiuni neuropsihice complexe, cum ar fi schizofrenia, episoadele depresive majore sau leziunile severe ale lobului frontal.
• anaclitic — Care se bazează pe sprijinul, protecția sau prezența unei alte persoane; în psihanaliză, descrie alegerea unui obiect libidinal sau de atașament modelat după figurile parentale care au asigurat hrănirea și protecția în copilărie. În sens clinic mai larg, termenul se referă la starea de dependență emoțională profundă, a cărei privare bruscă la sugari sau copii mici poate conduce la depresie anaclitică, manifestată structural prin apatie, retragere socială și regres în dezvoltare.
• apăsare — Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei; forță mecanică aplicată perpendicular pe o unitate de suprafață, echivalentă cu presiunea. În domeniul psihologic, definește starea de copleșire emoțională, angoasă, deprimare sau sentimentul intens de constrângere morală resimțit de o persoană într-un mediu opresiv.
• apatie — Stare de insensibilitate, de nepăsare totală, de absență a interesului și a reacțiilor afective față de lumea exterioară sau față de propria persoană. În filosofie (stoicism), reprezintă idealul moral de eliberare a sufletului de patimi (apatheia); în medicină, este un simptom caracteristic pentru depresie, extenuare extremă, schizofrenie sau leziuni ale lobului frontal.
• autoacuzare — Acțiunea de a se autoacuza sau rezultatul ei; mărturisire voluntară sau involuntară a propriei vinovății; învinovățire de sine. În psihanaliză și psihologie clinică, reprezintă o manifestare patologică specifică episoadelor depresive severe, în cadrul căreia pacientul își reproșează fapte imaginare sau nesemnificative.
• autoculpabiliza — A se considera vinovat de la sine, a-și atribui pe nedrept sau în mod exagerat răspunderea pentru un eșec, o eroare, o întâmplare nefericită ori pentru starea emoțională negativă a celor din jur. Acest mecanism psihologic distructiv implică o severitate internă excesivă și o focalizare obsesivă a reproșurilor spre propriul ego.
• autoculpabilizare — Acțiunea de a se autoculpabiliza și rezultatul ei; proces psihic distructiv și adesea inconștient prin care un individ își asumă în mod nejustificat, disproporționat sau cronic vina pentru evenimente negative, eșecuri sau suferințe ale celor din jur. Acest act structural de autoînvinovățire erodează sever stima de sine și este corelat frecvent cu episoadele depresive ori anxioase.
• autoignorare — Acțiunea de a se autoignora și rezultatul ei; procesul psihologic conștient sau subconștient prin care un individ își minimalizează, își reprimă sau își neglijează complet propriile nevoi afective, biologice și sociale. În terminologia terapeutică modernă, acest fenomen este corelat cu sindromul de epuizare profesională și cu negarea sistematică a propriei identități în favoarea unor imperative exterioare.