#dinamic

• alelotrop — Care prezintă proprietatea de alelotropie; care se referă la substanțele chimice, compușii isomeri sau sistemele moleculare aflate în echilibru dinamic reciproc, unde o formă se transformă continuu în cealaltă în funcție de temperatură ori presiune. În biologie, termenul se aplică uneori și structurilor celulare care își schimbă orientarea sau tropismul în mod corelat, ca răspuns la stimuli externi coordonați.
• alelotropic — Care aparține sau se referă la alelotropism; caracterizat prin coexistența a două forme tautomere sau izomere în echilibru dinamic, transformându-se continuu și reciproc una în cealaltă în cadrul aceleiași faze. În sens structural molecular, descrie comportamentul instabil sau dependent de mediu al unor compuși ale căror legături chimice se reorganizează reversibil sub influența directă a temperaturii sau a presiunii ambientale.
• alelotropism — Fenomen chimic și fizic ce constă în coexistența a două forme izomere sau tautomere ale aceleiași substanțe într-un echilibru dinamic reversibil, astfel încât o formă se transformă continuu în cealaltă, raportul dintre ele fiind dependent de factori externi precum temperatura. Din punct de vedere structural, alelotropismul reprezintă o formă particulară de izomerie dinamică întâlnิตă frecvent în chimia organică avansată.
• allargando — Indicație de dinamică și tempo provenită din limba italiană, tradusă literal prin 'lărgind'. Este utilizată în partituri pentru a instrui interpreții sau dirijorul să încetinească treptat ritmul de execuție, crescând simultan intensitatea sunetului (volumul), oferind astfel o sonoritate mai amplă, mai maiestuoasă și mai solemnă, de regulă spre finalul unei secțiuni muzicale dramatice.
• alogenitate — Caracterul sau însușirea a ceea ce este alogen; starea unui element, a unei populații sau a unui corp de a fi de altă origine și străin de mediul autohton în care se află integrat. În dinamicile sociale, exprimă alteritatea culturală sau etnică a unui grup imigrat în raport cu populația indigenă, în timp ce în științele pământului indică proveniența externă a unor depozite minerale dintr-un bazin.
• amfidromic — Care se referă la un punct sau o regiune dintr-un bazin oceanic ori dintr-o mare unde amplitudinea mareei este apoape zero, iar liniile de fază ale mareei (linii cotidale) converg structural și se rotesc în jur în sens orar sau antiorar sub influența forței Corioli; adjectiv utilizat pentru a descrie sistemele sau punctele de echilibru dinamic al maselor de apă.
• amfidromică — Forma de feminin singular a adjectivului 'amfidromic'; descrie o regiune, o zonă sau o structură dinamică dintr-un bazin marin ori oceanic caracterizată prin prezența unui punct nod în care amplitudinea mareei este zero, iar liniile cotidale converg și se rotesc circular sub influența forței Coriolis.
• Ampère — Numele de familie al faimosului fizician și matematician francez André-Marie Ampère (1775-1836), considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului clasic. El a descoperit legile fundamentale ale interacțiunii dintre curenții electrici (Legea lui Ampère) și a inventat numeroase dispozitive experimentale, numele său fiind eternizat prin denumirea unității fundamentale de măsură a curentului electric în Sistemul Internațional.
• anafront — Tip de front atmosferic (de obicei un front rece) în care masele de aer cald sunt forțate structural să urce rapid și viguros de-a lungul suprafeței frontale înclinate a aerului rece aflat în mișcare. Acest fenomen dinamic determină o destindere adiabatică accelerată a aerului cald ascensional, generând o bandă relativ îngustă de nori cu dezvoltare verticală accentuată (cumulonimbus), însoțită de precipitații convective intense, averse, descărcări electrice și vijelii.
• anemograf — Aparat înregistrator complex utilizat în stațiile meteorologice pentru a măsura și a înscrie continuu, pe o diagramă (anemogramă), viteza, direcția și variațiile în timp ale curenților de aer sau ale vântului. Acest instrument structural combină funcțiile unui anemometru cu un mecanism de ceasornic și un sistem de penițe grafice, oferind o diagramă completă a dinamicii atmosferice locale.
• anemografie — Ramură a meteorologiei, tehnică sau metodologie experimentală ce se ocupă cu înregistrarea grafică continuă, descrierea, cartografierea și analizarea structurală a caracteristicilor vântului (viteză, direcție, frecvență și durată) într-o anumită regiune geografică.
• anemometric — Care aparține anemometriei sau anemometrului, privitor la măsurarea vitezei, presiunii și direcției vântului ori a curenților de aer. Acest termen structural descrie instrumentele, rețelele de senzori, tehnicile de laborator sau ecuațiile matematice utilizate pentru a evalua cantitativ dinamica maselor gazoase.
• anemometrograf — Aparat înregistrator complex utilizat în stațiile meteorologice care măsoară și înscrie automat și continuu pe aceeași diagramă atât viteza (anemometrie), cât și direcția grafică (anemografie) a vântului sau a curenților de aer, oferind o corelație structurală directă între acești doi parametri cinetici ai atmosferei.
• animat — Care este plin de viață, mișcare, agitație sau dinamism; spațiu sau eveniment caracterizat prin prezența unei mulțimi active. În domeniul cinematografiei, termenul descrie un film, o secvență sau un personaj realizat prin tehnici de animație (desene animate sau modelare digitală), spre deosebire de producțiile cu actori reali.
• anizodinam — Care are o forță, o intensitate sau o valoare dinamică inegală; care acționează cu energii asimetrice în cadrul unui sistem structural. În stilistica literară și lingvistică, termenul poate descrie un enunț format din elemente ritmice sau sintactice care posedă o greutate semantică inegală, creând un efect de tensiune predictivă sau de contrast prin alternanța dintre segmentele puternice și cele slabe.
• anterostator — Componentă structurală fixă poziționată în partea frontală a unui compresor axial sau a unei turbine, având rolul de a ghida și redresa fluxul de fluid înainte ca acesta să intre în primul rând de palete rotative. Acest stator anterior optimizează unghiul de atac al curentului de aer, reducând pierderile aerodynamice prin turbulență și crescând randamentul mecanic general al ansamblului propulsiv.
• anticabraj — Care împiedică sau atenuează cabrajul (tendința unui vehicul sau a unui aparat de zbor de a se ridica de bot sau de partea din față în timpul accelerării sau decolării); dispozitiv tehnic ori geometrie structurală a suspensiei concepută pentru a menține stabilitatea pe axul longitudinal. În ingineria auto și aeronautică, acest efect garantează contactul optim al pneurilor cu solul și previne pierderea controlului aerodinamic.
• antrenant — Care atrage, captivează, stimulează sau implică activ atenția și interesul cuiva; plin de dinamism, vivacitate și prospețime. Termenul descrie o activitate, o discuție, o piesă muzicală ori o narațiune capabilă să scoată publicul din starea de monotonie, insuflându-i energie, elan și o dispoziție participativă extrem de plăcută.
• antroposofie — Curent spiritual, filozofic și mistic fondat la începutul secolului al XX-lea de Rudolf Steiner, care își propune să exploreze dimensiunea spirituală a omului și a universului prin intermediul unei metode de cunoaștere științifico-spirituale directe. Acest sistem stă la baza pedagogiei Waldorf, a agriculturii biodinamice și a medicinei antroposofice.
• apupare — Acțiunea de a apupa și rezultatul ei; modificare a asietei unei nave prin înclinarea ei longitudinală spre înapoi, astfel încât pescajul la pupa devine mai mare decât pescajul la proră. Acest fenomen structural poate fi provocat voluntar prin mutarea balastului ori accidental prin inundarea unor compartimente posterioare sau distribuirea greșită a mărfurilor.