#economie rurala

• agro-turistic — Care aparține sau se referă la agroturism; care îmbină activitățile agricole și ospitalitatea rurală în scopuri recreative sau economice. Deși conceptul de agroturism este bine definit, adjectivul compus scris cu cratimă 'agro-turistic' este o formă specifică utilizată masiv în legislație, proiecte cu fonduri europene și marketing, nefiind înregistrat ca intrare separată în corpul principal al dicționarului academic.
• alpaj — Proces tradițional, acțiune sau sistem pastoral ce constă în trimiterea, pășunatul și întreținerea vitelor sau a turmelor de oi pe pajiștile și pășunile înalte din zonele alpine (la munte) în timpul sezonului de vară. Acest mecanism economic și structural optimizează utilizarea resurselor de furaje naturale și contribuie la menținerea biodiversității montane specifice.
• arabil — Care poate fi arat; teren cultivat sau pretabil pentru cultivarea regulată a plantelor agricole prin intermediul arăturii și al altor lucrări mecanice. Reprezintă o resursă naturală fundamentală în economie și agronomie, fiind esențial pentru producția globală de alimente, securitatea alimentară și dezvoltarea rurală sustenabilă.
• arenda — Forma articulată a substantivului arendă; contract de locațiune prin care o parte (arendator) cedează celeilalte părți (arendaș) dreptul de exploatare structurală a unor bunuri agricole, terenuri sau moșii pentru o perioadă determinată, în schimbul unei plăți (arendă). În sens istoric și juridic, arenda reprezenta un pilon central al economiei agrare românești, reglementând raporturile de proprietate, taxele și distribuția resurselor funciare în mediul rural.
• arendare — Acțiunea de a arenda și rezultatul ei; operațiune juridică și economică prin care proprietarul unui bun (în special teren agricol) cedează temporar dreptul de exploatare și utilizare structurală unei alte persoane, numită arendaș, în schimbul unei plăți periodice prestabilite în bani ori în produse agricole (arendă). Acest proces contractual reglementează raporturile agrare și asigură continuitatea producției.
• arendășesc — Care aparține arendașilor, privitor la arendași sau la sistemul economic bazat pe arendarea moșiilor; specific activității sau statutului de arendaș. În context istoric structural, termenul descrie totalitatea metodelor de exploatare agrară, contractele, locuințele administrative sau mentalitatea comercială specifice clasei arendașilor care a dominat economia rurală românească în secolul al XIX-lea.
• arendășie — Îndeletnicirea, statutul sau profesia de arendaș; sistem socio-economic feudal ori modern timpuriu prin care administrarea și exploatarea moșiilor erau cedate unui intermediar în schimbul unei rente fixe. În documentele de epocă, termenul desemna și perioada de timp în care o persoană exercita această funcție sau abuzurile structurale asociate colectării forțate a veniturilor rurale.
• arendășit — Acțiunea de a practica arendășia sau starea unui sistem moșieresc dominat de intermediari; exploatare agricolă realizată prin intermediul arendașilor. Ca adjectiv rar, descrie un comportament sau o metodă de management speculativă, axată structural pe obținerea de profituri rapide din închirierea subalternă a pământului și a resurselor rurale.
• arendășiță — Femeie care deține sau administrează o moșie în regim de arendă; soția unui arendaș. În structura socială rurală din trecut, reprezenta o figură autoritară implicată activ în managementul gospodăriei mari, supravegherea muncilor agricole efectuate de clăcași și evidența stocurilor din hambare, fiind descrisă uneori în proza istorică pentru caracterul ei ferm sau sever.
• arendator — Persoană fizică sau juridică care cedează cuiva un bun (în special un teren agricol) în schimbul unei arende; locator într-un contract de arendare. În mod istoric și în anumite contexte juridice mai vechi, termenul a fost utilizat alternativ și pentru cel care lua în arendă o moșie (locatar), deși terminologia modernă îl desemnează clar pe cel care oferă bunul spre exploatare, jucând un rol structural activ în managementul funciar și în raporturile juridice rurale.
• argați — Forma de plural a substantivului argat; muncitori agricoli sau casnici angajați cu simbrie pe o perioadă determinată pentru a presta munci fizice grele în gospodăriile rurale mari, la conacele boierești sau pe moșiile arendașilor. În sens structural-istoric, argații reprezentau o categorie socială vulnerabilă în economia agrară de tip feudal sau semifeudal, fiind supuși unui regim de muncă intens, reglementat prin înțelegeri verbale ori zapise de simbrie.
• asâmbri — A tocmi, a angaja sau a lua în serviciu un păstor, un argat ori un zilier pentru o perioadă determinată de timp (de regulă pentru un sezon de păstorit), în schimbul unei plăți stabilite în bani, produse agricole sau animale. Acest obicei pastoral vechi presupunea stabilirea unei înțelegeri clare între proprietarul turmei și cel angajat, fiind un pilon structural al organizării economiei rurale tradiționale.
• autogospodărire — Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei; formă de organizare și administrare autonomă a unei comunități, instituții sau gospodării, bazată exclusiv pe resursele, eforturile și deciziile proprii, fără intervenție sau sprijin financiar din exterior. Reprezintă un indicator de bază al autosuficienței economice și al independenței logistice.