#electronica

• acvadag — Suspensie coloidală de grafit purificat în apă sau într-un alt lichid adecvat, utilizată în tehnică drept lubrifiant rezistent la temperaturi înalte ori pentru realizarea unor straturi subțiri conductoare electric; de asemenea, desemnează învelișul protector conductor aplicat pe pereții interiori ai tuburilor catodice. Acest material structural ajută la colectarea electronilor secundari și la ecranarea electrostatică a componentelor de precizie.
• adaptatoare — Forma de feminin pentru substantivul adaptator, desemnând o piesă, un dispozitiv tehnic ori o componentă structurală capabilă să realizeze conexiunea, compatibilitatea sau potrivirea mecanică ori electrică între două sisteme diferite. Ca adjectiv, descrie un element, o metodă sau o funcție care servește la facilitarea procesului de adaptare sau ajustare a unui ansamblu.
• adaptator —
• adaptor — Dispozitiv, piesă intermediară sau circuit electronic care permite conectarea, utilizarea comună sau compatibilizarea a două aparate, componente ori sisteme cu caracteristici structurale sau funcționale diferite. În informatică, termenul poate descrie un model de proiectare software sau o componentă hardware care translatează interfața unei clase ori a unui port în conformitate cu cerințele unui alt sistem.
• adunător — Persoană, animal sau factor vector de mediu care strânge, colectează sau cumulează la un loc lucruri risipite; colecționar asiduu de bunuri sau obiecte. În domeniul tehnologiei informației și al electronicii digitale, termenul desemnează un dispozitiv sau un circuit logic specializat numit sumator care efectuează operația matematică de adunare a două sau mai multor numere exprimate în cod binar. Ca adjectiv, califică o atitudine chibzuită, orientată spre economisire și acumulare materială.
• aeroelectronică — Ramură specializată a electronicii aplicate și ingineriei aeronautice care se ocupă cu proiectarea, fabricarea, instalarea și mentenanța sistemelor și echipamentelor electronice folosite la bordul aeronavelor și rachetelor (sisteme de navigație, comunicații, pilot automat, radare și senzori de bord).
• afișaj — 1. Dispozitiv electronic, panou sau ecran specializat (cu cristale lichide, LED, OLED etc.) utilizat pentru prezentarea vizuală a datelor, cifrelor, textelor sau imaginilor transmise de un aparat sau sistem de calcul. 2. Modul structural sau sistemul tehnic prin care sunt organizate și făcute vizibile informațiile pe cadranele instrumentelor de măsură, la bordul automobilelor sau în spațiile publice.
• afișoare — 1. Muncitoare calificată responsabilă cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor oficiale în spațiile publice; formă feminină pentru afișor. 2. În electronică și tehnică, termenul se folosește uneori ca formă alternativă sau incorectă pentru a desemna un ansamblu de ecrane ori dispozitive de afișare electronică (afișoare LED).
• afișor — 1. Muncitor calificat responsabil cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor publice; afișar. 2. Dispozitiv electronic, panou sau indicator optoelectronic de dimensiuni de obicei reduse (cu LED, LCD sau segmente), utilizat pentru prezentarea vizuală a cifrelor, literelor ori a unor stări operaționale ale unui aparat electronic.
• Air — Nume propriu cu rezonanță internațională utilizat în diverse domenii culturale și geografice; desemnează formația franceză de muzică electronică de tip downtempo/ambient recunoscută global, masivul muntos și platoul de cultură sahariană din Niger (Munții Aïr, înscriși în patrimoniul mondial UNESCO), precum și elementul central de branding pentru linii aeriene ori tehnologii avansate. În context lingvistic și enciclopedic, cuvântul poartă semnificații legate de concepte de imaterialitate, elevație structurală sau fluiditate artistică modernă.
• alfatron — Dispozitiv sau instrument de laborator utilizat istoric în fizica nucleară experimentală și electronică pentru măsurarea presiunii gazelor extrem de rarefiate (vacummetru), funcționând pe baza ionizării moleculelor de către particulele alfa emise de o sursă radioactivă integrată. Prin extensie, termenul face referire la un tip de tub electronic cu descărcare gazoasă, utilizat în primele decenii ale tehnologiei de calcul pentru stabilizarea tensiunii sau detecția radiațiilor suprasegmentale.
• amag — Formă prescurtată sau acronim utilizat în tehnica digitală, ingineria audio și prelucrarea semnalelor pentru a desemna magnitudinea absolută a unui semnal acustic sau electronic (provenit din 'amplitude magnitude'); de asemenea, în informatică și programare, termenul poate reprezenta un identificator tehnic de variabilă sau o extensie de fișier specifică unor baze de date compactate ori biblioteci grafice proprietare.
• amplifica — A mări, a spori, a dezvolta sau a intensifica volumul, puterea, amploarea ori valoarea unui fenomen, a unui semnal electric, sonor ori a unei stări; în matematică, a înmulți atât numărătorul, cât și numitorul unei fracții cu același număr întreg pentru a-i schimba termenii fără a-i modifica valoarea structurală. Reprezintă un proces fundamental în electronică pentru procesarea semnalelor și în dinamică pentru extinderea efectelor fizice.
• amplificare — Acțiunea de a amplifica și rezultatul ei; proces fizic, electronic sau matematic prin care se mărește intensitatea, puterea, amplitudinea unui semnal ori valoarea termenilor unei fracții. În electronică, reprezintă sporirea mărimii de intrare cu ajutorul unui dispozitiv specializat care utilizează o sursă externă de energie, asigurând transmiterea și procesarea optimă a datelor.
• amplificat — Care a fost supus procesului de amplificare; semnal, sunet sau valoare numerică mărită structural în intensitate, volum ori întindere. Descrie starea finală a unui element procesat tehnic pentru a fi mai puternic sau a unei fracții ale cărei elemente componente au fost înmulțite cu un factor comun.
• amplificație — Termen tehnic ce desemnează procesul, starea sau gradul de amplificare al unui semnal, al unei unde ori al unui curent electric într-un circuit; reprezintă raportul dintre mărimea de ieșire și mărimea de intrare a unui dispozitiv amplificator. Este utilizat frecvent în radiotehnică și acustică pentru a exprima câștigul structural obținut prin intermediul componentelor active.
• amplificator — Aparat, dispozitiv electronic sau ansamblu tehnic care mărește puterea, tensiunea ori intensitatea unui semnal electric, acustic sau luminos primit la intrare, utilizând energie de la o sursă externă; ca adjectiv, descrie orice element sau factor care sporește ori intensifică un efect, o stare sau un fenomen fizic sau social.
• amplifier — Termen neologic preluat din terminologia tehnică internațională (engleză / franceză) folosit pentru a desemna un amplificator electronic, o stație de putere sau un dispozitiv electroacustic destinat măririi amplitudinii semnalelor sonore sau electrice. În jargonul muzical curent și în industria echipamentelor audio de înaltă fidelitate (Hi-Fi), cuvântul este utilizat frecvent ca atare pentru a specifica modulele de amplificare dedicate chitărilor sau sistemelor de sonorizare profesionale.
• analogic —
• anod — Electrod pozitiv al unui generator electric, al unei pile galvanice sau al unui tub electronic, ori electrodul prin care curentul electric intră într-un mediu conductor sau într-un dispozitiv polarizat. În procesele de electroliză și coroziune electrochimică, acesta reprezintă borna structurală la nivelul căreia are loc reacția de oxidare, pierderea de electroni și atragerea anionilor negativi.