#fermentatie

• acru — Care are gustul caracteristic și înțepător acid al oțetului, al lămâii sau al fructelor necoapte, perceput de receptorii gustativi specifici ai limbii; aliment care a suferit un proces de fermentație acidă naturală sau artificială (cum este laptele acru ori varza acră). În sens figurat, termenul descrie o persoană posacă, morocănoasă, neprietenoasă ori o remarcă plină de răutate sau nemulțumire.
• aerobacter — Gen de bacterii gram-negative, în formă de bastonaș, mobile sau immobile, aerobe sau facultativ anaerobe, care se găsesc frecvent în sol, apă, produse lactate și în tubul digestiv al omului și animalelor. Aceste microorganisme au capacitatea de a fermenta glucoza și lactoza cu producerea unei cantități mari de gaze și acizi, fiind implicate uneori în infecții oportuniste ale tractului urinar sau respirator în medii clinice.
• aerogeneză — Proces biologic, chimic sau patologic de formare, producere și eliberare de gaze sau aer; în microbiologie, se referă specific la capacitatea unor bacterii anaerobe sau facultative de a genera gaze (cum sunt dioxidul de carbon sau hidrogenul) în urma metabolizării și fermentării carbohidraților.
• alcohol — Compus organic care conține una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate de un atom de carbon saturat. În limbajul curent, termenul desemnează etanolul sau alcoolul etilic, o substanță lichidă, volatilă și inflamabilă, obținută prin fermentarea zaharurilor sau prin sinteză chimică, fiind componentul activ din băuturile îmbătătoare și un solvent esențial în industrie și farmacie.
• alcoholică — Forma de feminin pentru termenul alcoholic; care conține alcool, se referă la alcool sau este determinat de efectele acestuia. Ca substantiv, desemnează o femeie care suferă de o dependență cronică, fizică și psihologică, față de consumul de băuturi alcoolice, manifestând toleranță crescută și sindrom de sevraj la întreruperea consumului.
• alcool — Forma ortografică standard și extinsă în limba română pentru alcohol. Compus organic caracterizat prin prezența uneia sau mai multor grupări hidroxil legate de un radical alchil saturat. Reprezintă baza structurală a etanolului utilizat ca antiseptic, solvent industrial general sau ca ingredient psihoactiv major într-o gamă largă de băuturi fermentate ori distilate.
• alcoolică — Forma de feminin pentru adjectivul sau substantivul alcoolic; care conține alcool, se referă la alcool sau este indus de consumul acestuia. Ca substantiv, desemnează o persoană de sex feminin care suferă de o dependență cronică și compulsivă față de etanol, manifestând toleranță crescută și simptome severe de sevraj la întreruperea consumului.
• ale — 1. Articol posesiv (genitival) utilizat în limba română înaintea unui substantiv sau pronume în genitiv, indicând apartenența unor obiecte de gen feminin sau neutru plural. 2. Tip de bere tradițională englezească, obținută prin fermentație rapidă la cald (cu drojdii de suprafață), caracterizată printr-o aromă complexă, adesea fructată sau condimentată, și o textură corpolentă.
• amilobacter — Denumire generică pentru o bacterie anaerobă, adesea aparținând genului Clostridium (cum este Clostridium butyricum), capabilă să fermenteze amidonul și alte polizaharide în absența oxigenului. Acest microorganism joacă un rol structural esențial în procesele naturale de descompunere a materiei vegetale și în producerea industrială de acid butiric sau solvenți, având proprietatea de a acumula incluziuni de amidon în celulă.
• anaerob — Se spune despre organisme (bacterii, ciuperci) care pot trăi, se pot dezvolta sau își pot desfășura procesele vitale structurale în absența oxigenului molecular liber; de asemenea, descrie procese biochimice (fermentație, respirație celulară) care au loc fără participarea oxigenului. În fiziologia sportivă, califică eforturile fizice intense și de scurtă durată în care energia este produsă prin degradarea carbohidraților fără aport suplimentar de oxigen.
• anaerobie — Formă de viață, stare sau mod de existență a unor microorganisme care se dezvoltă structural într-un mediu complet lipsit de oxigen molecular liber. Acest fenomen biologic reprezintă baza proceselor arhaice de metabolism energetic, fiind esențial în diverse ecosisteme izolate, în procesele de tratare a apelor uzate (digestie anaerobă) și în industriile fermentative alimentare.
• anaerobiont — Microorganism sau organism inferior care trăiește și se dezvoltă structural exclusiv într-un mediu lipsit de oxigen molecular liber. Acest tip de organism, reprezentat în principal de bacterii denitrificatoare, metanogene sau sulfat-reducătoare, își obține energia necesară funcțiilor vitale prin procese metabolice alternative precum fermentația sau respirația anaerobă.
• anaerobiotic — Care aparține anaerobiozei sau care se desfășoară în condiții complet lipsite de oxigen; referitor la metabolismele, organismele sau mediile de viață anoxice. În sens structural biochimic, califică reacțiile de degradare a substanțelor organice în care acceptorul final de electroni nu este oxigenul molecular, ci un alt compus chimic (cum ar fi azotatul sau sulfatul).
• anaerobioză — Viață sau mod de existență a unor organisme (bacterii, drojdii) în medii complet lipsite de oxigen molecular liber; totalitatea proceselor metabolice și biochimice structurale prin care celulele își asigură energia necesară în absența oxigenului, bazându-se pe fermentație sau respirație anaerobă. Acest fenomen ecologic și fiziologic este crucial în ecosistemele extreme, în industria alimentară de fermentare și în stațiile de epurare a apelor uzate.
• anaerobiu — Variantă fonetică sau formă substantivizată învechită pentru termenul 'anaerob'; microorganism, celulă sau organism inferior capabil să trăiască și să se multiplice structural într-un mediu lipsit de oxigen molecular. Ca adjectiv, descrie procese biochimice sau medii ecologice anoxice unde metabolismul se bazează exclusiv pe căi energetice alternative care nu implică utilizarea oxigenului.
• anoxibiotic — Care se dezvoltă, trăiește sau își desfășoară procesele metabolice exclusiv în absența oxigenului molecular liber; caracteristic organismelor anaerobe sau mediilor lipsite de aer. În microbiologie și ecologie structurală, termenul califică bacteriile anoxibiotice (sau obligat anaerobe) și procesele biochimice de fermentație ori descompunere care au loc în sedimentele adânci, în bazinele marine stagnante sau în tractul digestiv al animalelor.
• anoxibioză — Formă de viață sau proces fiziologic de supraviețuire și multiplicare a unor organisme (microorganisme anaerobe sau paraziți) într-un mediu complet lipsit de oxigen molecular liber. În ecologia structurală și biochimie, această adaptare evolutivă implică obținerea energiei celulare exclusiv prin procese catabolice de fermentație sau respirație anaerobă, utilizând alți acceptori finali de electroni.
• antiferment — Denumire arhaică sau istorică folosită în biochimie pentru a desemna o antienzimă sau un inhibitor enzimatic; substanță organică capabilă să blocheze, să întârzie ori să neutralizeze acțiunea catalitică a unui ferment (enzimă). În sens larg, termenul descrie compuși chimici care opresc procesele de descompunere organică sau fermentație microbiană, fiind studiați în trecut pentru conservarea alimentelor și stabilizarea metabolismelor celulare.
• antifermentescibil — Care împiedică, oprește sau blochează procesul de fermentație; substanță chimică adăugată într-un mediu organic pentru a preveni alterarea, acrirea sau degradarea provocată de bacterii ori drojdii. În industria alimentară și în vinificație, agenții antifermentescibili (cum sunt sulfiții sau conservanții de sinteză) sunt utilizați pentru a stabiliza produsele și a le prelungi durata de conservare prin inhibarea microorganismelor.
• antizimic — Care oprește, previne, inhibă sau neutralizează procesul de fermentație, acțiunea enzimelor (zymelor) ori multiplicarea microorganismelor fermentative; substanță chimică sau compus biologic utilizat ca antiseptic, conservant industrial ori inhibitor enzimatic specific pentru a preveni degradarea organică sau alterarea produselor alimentare și farmaceutice.