#flux

• abătător — Termen care descrie un factor, un stimul, un traiect nervos sau un element structural ce determină o schimbare de sens, o reflexie sau o deviere a unui impuls fiziologic ori a unei axe biomecanice. În neurofiziologie, se poate referi la căi neuronale colaterale (șunturi) care deviază influxul nervos de la calea sa principală în cazul unor leziuni centrale, ori la un aparat ortopedic conceput pentru a corecta axul abătător (deviat) al unui membru afectat de spasticitate.
• aferentație — Proces fiziologic fundamental ce constă în transmiterea continuă a influxului nervos și a excitațiilor de la neuronii receptori periferici (organele de simț, țesuturi) către neuronii din centrii nervoși superiori și scoarța cerebrală. Reprezintă calea prin care creierul primește fluxul de date senzoriale necesar pentru monitorizarea stării organismului și pentru modelarea răspunsurilor comportamentale sau reflexe adecvate mediului înconjurător.
• aflua — A curge, a se îndrepta sau a se revărsa în cantități mari spre un singur punct. Folosit inițial pentru masele de lichid care se varsă într-un emisar, termenul descrie în sens figurat deplasarea masivă, simultană și convergentă a unei mulțimi de oameni, a unor mărfuri, capitaluri sau informații către un centru de interes ori o destinație specifică.
• afluență — Sosire, adunare sau mișcare masivă și simultană de oameni ori de lucruri către un anumit loc, eveniment sau centru de interes. În context comercial, descrie un aflux mare de clienți sau cumpărători, iar în sens arhaic ori livresc poate indica o abundență extremă de bunuri spirituale sau materiale.
• aflui — A curge sau a se îndrepta într-o direcție unică și constantă, fiind utilizat în special pentru a descrie mișcarea maselor de lichid. În domeniul medical și fiziologic, termenul definește procesul prin care sângele sau alte fluide biologice se adună în cantități mult mai mari într-un anumit punct, organ sau țesut al corpului ca urmare a unui stimul ori a unei reacții congestive.
• afluire — Acțiunea de a aflua și rezultatul ei; mișcarea masivă, continuă și convergentă a unui fluid, a unei mulțimi de oameni sau a unor bunuri spre un singur punct. În medicină, reprezintă acumularea abundentă și rapidă a sângelui sau a altor umori biologice într-un anumit organ ori țesut, generând de obicei o stare de congestie.
• aflux — Sosire sau acumulare masivă, bruscă și simultană de oameni, mărfuri, bani, aer sau lichide biologice într-un anumit loc ori organ. În sens economic și demografic, indică un flux intens de imigranți, vizitatori sau investiții care modifică rapid echilibrul existent într-o regiune.
• agroecosistem — Ecosistem modificat, modelat și controlat în mod intenționat de către om prin activități agricole în scopul obținerii de biomasă vegetală sau animală. Acesta integrează componentele biotice locale cu elementele tehnologice și antropice, caracterizându-se printr-un flux de energie parțial dirijat, circuite de nutrienți deschise și o stabilitate structurală dependentă de inputurile energetice și economice exterioare.
• algorigramă — Reprezentare grafică, schematică și standardizată a unui algoritm, realizată cu ajutorul unor blocuri geometrice specifice (dreptunghiuri, romburi, paralelograme) unite prin săgeți direcționale care indică fluxul de execuție a instrucțiunilor; schemă logică. În ingineria software și analiza sistemelor, reprezintă un instrument vizual esențial utilizat pentru proiectarea, documentarea și optimizarea pașilor logici necesari rezolvării unei probleme înainte de scrierea efectivă a codului sursă.
• altiplanație — Proces geomorfologic complex de nivelare și aplatizare a reliefului în regiunile muntoase înalte, desfășurat sub acțiunea combinată a înghețului și dezghețului repetat (gelifracție, solifluxiune și nivație); duce la formarea unor terase etajate și a unor platforme netede numite suprafețe de altiplanație.
• aluviona — A depune aluviuni, a acoperi un teren sau o albie cu straturi de mâl, nisip și pietriș aduse de ape; a suferi un proces de colmatare sau acumulare sedimentară. În hidrotehnică, descrie acțiunea prin care un râu modifică relieful dinamic al zonei prin lăsarea materialelor transportate în punctele unde viteza curentului scade.
• amielinic — Care nu posedă o teacă de mielină; fibră nervoasă sau axon lipsit de învelișul structural lipidic izolator protector. Fibrele amielinice (precum fibrele de tip C) se caracterizează printr-o viteză de conducere a influxului nervos mult mai redusă comparativ cu cele mielinizate, având un rol funcțional esențial în transmiterea senzațiilor de durere surdă, a temperaturii și în realizarea conexiunilor sistemului nervos vegetativ.
• anemizare — Acțiunea de a (se) anemiza și rezultatul ei; provocarea artificială și temporară a unei ischemii locale prin reducerea sau oprirea controlată a afluxului de sânge într-un anumit organ, țesut sau regiune anatomică în timpul unei intervenții chirurgicale. Acest procedeu tehnic structural este utilizat pentru a diminua sângerarea în câmpul operator sau pentru a reduce temporar volumul unei formațiuni vasculare.
• anemoentomofilie — Strategie reproductivă mixtă sau hibridă la plante în care polenizarea se realizează structural atât prin intermediul curenților de aer (vânt), cât și cu ajutorul insectelor polenizatoare. Această adaptare ecologică complexă asigură succesul reproductiv maxim al speciei într-un areal cu condiții meteorologice fluctuante sau în cazul unei densități variabile a populațiilor de vectori biotici.
• anemostat — Dispozitiv sau element terminal montat la capătul unei tubulaturi de ventilație ori de climatizare, conceput structural pentru a distribui, dirija și regla fluxul de aer introdus sau evacuat dintr-o încăpere. Acesta funcționează prin dispersarea uniformă a curentului de aer pentru a preveni formarea cureților puternici și a asigura un confort termic optim fără zgomot.
• anemotest — Aparat portabil, test experimental sau procedură tehnică utilizată pentru verificarea funcționalității anemometrelor sau pentru evaluarea rezistenței unui material ori organism la acțiunea fluxurilor de aer controlate. În anumite contexte medicale sau industriale secundare, poate descrie un dispozitiv de calibrare pentru debitul de aer expirat sau injectat.
• aneurie — Termen medical rar utilizat pentru a descrie o absență totală, o oprire funcțională sau o diminuare patologică severă a influxului nervos și a conductibilității la nivelul unui trunchi nervos periferic. În sens clinic și structural, acest fenomen perturbă transmiterea semnalelor motorii și senzoriale, fiind adesea asociat cu leziuni traumatice severe sau procese degenerative acute ale sistemului nervos.
• anterograd — Care se deplasează, progresează sau evoluează înainte, în direcția normală a unui flux, a unui curent sau a unui impuls electric; orientat dinspre origine către periferie. În neuropsihologie, termenul descrie un tip de amnezie în care pacientul își pierde capacitatea de a stoca și de a-și aminti informații sau evenimente noi survenite după momentul declanșării unui traumatism cerebral, păstrând în schimb intacte amintirile din trecut.
• antinoacid — Substanță chimică, preparat farmaceutic sau compus biologic capabil să reducă, să neutralizeze sau să inhibe secreția excesivă de acid clorhidric din sucul gastric; agent terapeutic utilizat pentru ameliorarea simptomelor de hiperaciditate, pirozis și disconfort esofagian asociate cu gastrita sau boala de reflux gastroesofagian.
• antiperistaltism — Fenomen fiziologic sau patologic constând în inversarea undelor de contracție musculară ale tubului digestiv, care se propagă în sens contrar celui normal, adică dinspre etajele inferioare către cele superioare. Acest mecanism structural poate apărea ca o reacție de apărare a organismului în cazul ingestiei de substanțe toxice, generând vărsături, sau ca simptom sever în cadrul unor obstrucții și ocluzii intestinale mecanice.