#grâu

• agraulos — Termen de origine elenă utilizat istoric ca epitet sau nume propriu legat de viața în aer liber, pe câmp sau în sălbăticie. În mitologia greacă, face referire directă la Agraulos (sau Aglaurus), una dintre fiicele primului rege mitic al Atenei, Cecrops, fiind o figură centrală în ritualurile de inițiere militară ale tinerilor efebi, care depuneau un jurământ solemn de loialitate în sanctuarul dedicat acesteia.
• albăstrea — Plantă erbacee anuală sau bienală din familia compozitelor (Centaurea cyanus), cu tulpina firoasă și ramificată, frunze înguste și flori grupate în calatidii de un albastru intens, care crește de obicei ca buruiană în lanurile de cereale (grâu, secară); vinețică. În fitoterapia tradițională și cosmetică, infuziile din florile sale uscate sunt recunoscute pentru proprietățile lor antiinflamatoare, calmante și astringente, fiind utilizate în special pentru îngrijirea ochilor.
• alveograf — Aparat sau instrument de laborator utilizat în industria panificației și morăritului pentru a măsura proprietățile reologice ale aluatului din făină de grâu (elasticitatea, extensibilitatea, tenacitatea și rezistența la deformare). Acest dispozitiv funcționează prin suflarea aerului sub o presiune controlată într-o bulă de aluat până când aceasta se rupe, înregistrând dinamica structurală a presiunii interne.
• antimăluric — Care previne, combate, distruge sau oprește dezvoltarea mălurii (boală parazitară a cerealelor, în special a grâului, provocată de ciuperci din genul Tilletia); fungicid special sau tratament chimic aplicat semințelor înainte de semănat pentru a proteja recoltele. În sens structural, distruge sporii fitopatogeni prin inhibarea germinației acestora și blochează infectarea tinerelor plante.
• antimălurire — Acțiunea de prevenire, combatere sau eliminare a infecției cu mălură la culturile de cereale; ansamblu de măsuri agrotehnice și tratamente chimice integrate aplicate semințelor ori solului pentru a asigura sterilitatea recoltei. În sens structural, reprezintă protocolul tehnologic de dezinfectare și protecție fitosanitară împotriva ciupercilor din genul Tilletia.
• aristă — Prelungire filiformă, rigidă sau flexibilă, adesea ascuțită, care continuă plevele ori glumele spiculețelor la majoritatea plantelor graminee (cum ar fi grâul, orzul sau secara). În sens larg sau anatomic, termenul descrie orice formațiune structurală liniară, ascuțită și subțire, asemănătoare unui fir de păr aspru, ce servește la protecția semințelor sau la agățarea acestora de blana animalelor pentru diseminare.
• aroc — O variantă fonetică regională sau formă coruptă atestată în unele graiuri rurale pentru 'arneu' sau 'arnăut', folosită de localnici pentru a desemna o varietate veche de grâu de primăvară cu bobul tare ori alte plante de cultură introduse istoric prin filieră balcanică. În mod secundar, termenul poate apărea izolat în lexicul meșteșugăresc ca o alterare lingvistică pentru piese de fixare sau elemente rudimentare de lemn.
• arpacaș — Produs alimentar obținut prin decorticarea (îndepărtarea cojilor), șlefuirea și uneori măcinarea parțială a boabelor de cereale, de regulă de grâu, orz sau mei. Este utilizat pe scară largă în gastronomia tradițională românească ca ingredient de bază pentru prepararea colivei ritualice, a unor supe dense, ciorbe, budinci sau garnituri rurale consistente, având un conținut bogat de fibre și carbohidrați complexi.