#intuneric

• adaptație — Termen de specialitate utilizat ca variantă pentru procesul de adaptare, desemnând ansamblul modificărilor structurale, fiziologice sau comportamentale prin care un organism ori un organ se ajustează la variațiile factorilor de mediu. În fiziologia senzorială, termenul descrie diminuarea sau creșterea sensibilității unui receptor (cum ar fi adaptația vizuală la întuneric) ca răspuns la intensitatea stimulării prelungite.
• adaptometrie — Metodă clinică de investigație și diagnosticare utilizată în oftalmologie pentru determinarea capacității de adaptare a ochiului (în special a retinei) la variațiile de lumină și întuneric. Acest procedeu medical măsoară pragul absolut de sensibilitate luminoasă a receptorilor vizuali în funcție de timp, permițând identificarea precoce a unor afecțiuni retiniene sau a hemeralopiei (orbul găinilor).
• Aglaonema — Gen de plante erbacee perene din familia Araceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei de Sud-Est și Noii Guinee. Aceste plante sunt extrem de apreciate pe plan mondial ca plante ornamentale de interior datorită toleranței ridicate la lumină scăzută și a frunzișului decorativ, adesea dungat, pătat sau nuanțat în modele complexe de verde, argintiu, crem ori roșu.
• Aglaonema commutatum — Specie tip de plantă perenă din genul Aglaonema, nativă în Filipine și Sulawesi. Este una dintre cele mai populare specii cultivate ca plantă de interior, remarcându-se prin frunze mari, oblong-lanceolate, de un verde închis stropit elegant cu dungi argintii-cenușii de-a lungul nervurilor secundare, producând periodic inflorescențe de tip spadix urmate de bace roșii decorative.
• autocinetic — Referitor la mișcarea aparentă și iluzorie a unui punct luminos fix; termen utilizat pentru a descrie un fenomen optic în care un stimul luminos static, observat într-un mediu complet întunecat și lipsit de repere vizuale, pare să se deplaseze sau să oscileze în mod autonom. În psihologia experimentală, acest efect autocinetic este intens studiat ca o eroare de percepție cauzată de mișcările involuntare microscopice ale mușchilor oculari (nystagmus fiziologic) și de lipsa capacității creierului de a stabiliza imaginea pe retină în absența unui fundal structural.