#juramant

• abjurat — Care a fost renegat, părăsit sau retras în mod public și solemn; (despre convingeri, jurăminte, dogme sau doctrine) la care s-a renunțat oficial în fața unei autorități. Termenul descrie statutul unei credințe sau ideologii care a făcut obiectul unei retractări formale.
• adjura — A ruga stăruitor, a implora sau a cere cu insistență cuiva să facă ceva, invocând un nume sacru, o autoritate divină sau un jurământ solemn; de asemenea, în practicile ritualice, a soma sau a conjura spiritele ori forțele demonice să se supună ori să părăsească un loc. A nu se confunda cu verbul 'abjura' (a renega o credință).
• adjurare — Acțiunea de a adjura și rezultatul ei; somarea solemnă, conjurarea sau implorarea cuiva prin invocarea unei autorități supreme sau a unui jurământ sacru. În vechile tratate liturgice, reprezenta formula verbală sau ritualul prin care un exorcist poruncea entităților spirituale negative să se supună ordinii divine.
• afidavit — Declarație scrisă pe proprie răspundere, semnată în mod voluntar de către o persoană numită deponent și certificată ori autentificată de o autoritate legală împuternicită, cum ar fi un notar public sau un magistrat. Acest document servește ca probă juridică preliminară sau probatoriu oficial în cadrul sistemelor de drept de tip Common Law, deponentul asumându-și consecințele penale ale sperjurului în cazul în care datele prezentate se dovedesc a fi false.
• agraulos — Termen de origine elenă utilizat istoric ca epitet sau nume propriu legat de viața în aer liber, pe câmp sau în sălbăticie. În mitologia greacă, face referire directă la Agraulos (sau Aglaurus), una dintre fiicele primului rege mitic al Atenei, Cecrops, fiind o figură centrală în ritualurile de inițiere militară ale tinerilor efebi, care depuneau un jurământ solemn de loialitate în sanctuarul dedicat acesteia.
• autoimprecație-legământ — Instituție ritualică și formulă juridico-religioasă complexă prin care jurământul solemn de credință sau alianță este condiționat direct și explicit de un blestem pe care inițiatorul îl invocă asupra sa în caz de trădare. Acest mecanism de constrângere psihologică și mistică din societățile tradiționale transformă pactul într-un angajament absolut, garantat de frica de auto-distrugere fizică ori damnare eternă supravegheată de divinitate.