#legat

• ablega — A trimite un delegat, un ambasador sau un reprezentant oficial într-o misiune specială de negociere ori reprezentare; a îndepărta temporar pe cineva dintr-o funcție publică prin trimiterea sa într-o delegație externă. În dreptul administrativ istoric și în procedurile ecleziastice clasice, termenul descria numirea formală a unui emisar împuternicit să acționeze în numele unui suveran sau al unui conciliu.
• ablegare — Acțiunea de a ablega; trimiterea oficială a unui delegat, reprezentant sau emisar diplomatic într-o misiune specială sau la o curte străină. În vechiul drept administrativ și în procedurile ecleziastice, termenul desemna și actul formal prin care o persoană cu o funcție publică incomodă era îndepărtată temporar din centrul de putere prin intermediul unei însărcinări externe obligatorii.
• ablegat — Persoană trimisă ca delegat, emisar sau reprezentant oficial într-o misiune; în mod specific, reprezentant papal de rang secundar (subdelegat) trimis de Sfântul Scaun cu însărcinări speciale. Ca adjectiv, califică un oficial sau un statut care a fost trimis, delegat ori îndepărtat printr-o hotărâre administrativă formală.
• ablegație — Formă conceptuală sau variantă terminologică rară pentru 'ablegare'; misiunea oficială încredințată unui emisar ori corpul de delegați trimiși să reprezinte o autoritate. În anumite izvoare administrative din perioada modernă timpurie, cuvântul desemna deopotrivă documentul oficial care conferea împuternicirea legală și simbolică unui delegat pentru a acționa în numele statului.
• adaptatoare — Forma de feminin pentru substantivul adaptator, desemnând o piesă, un dispozitiv tehnic ori o componentă structurală capabilă să realizeze conexiunea, compatibilitatea sau potrivirea mecanică ori electrică între două sisteme diferite. Ca adjectiv, descrie un element, o metodă sau o funcție care servește la facilitarea procesului de adaptare sau ajustare a unui ansamblu.
• adempțiune — Revocare implicită sau stingere a unui legat testamentar cu titlu particular, care intervine atunci când bunul specific lăsat prin testament nu se mai găsește în patrimoniul testatorului în momentul decesului acestuia. Acest fenomen juridic se produce fie prin înstrăinarea voluntară a bunului de către testator, fie prin distrugerea sau transformarea radicală a acestuia, transformând dispoziția testamentară într-una caducă.
• ademțiune — Act juridic sau manifestare de voință prin care un testator revocă ori anulează total sau parțial un legat cu titlu particular făcut anterior în testamentul său. Această revocare structurală intervine de regulă atunci când bunul care constituia obiectul legatului a fost înstrăinat, distrus sau transformat radical de către testator înainte de decesul său, lipsind astfel dispoziția testamentară de obiectul ei inițial.
• adunătoare — Forma de feminin singular sau de plural a adjectivului substantivizat adunător, care descrie o persoană, un animal, un dispozitiv sau o acțiune ce strânge, colectează sau acumulează elemente dispersate. În antropologie și istorie, termenul face parte din sintagma societate culegătoare-adunătoare, definind comunitățile primitive bazate pe colectarea resurselor naturale. În electronică și cibernetică, reprezintă o schemă sau un circuit logic care efectuează operația de însumare a semnalelor sau a datelor binare.
• aglomerant — Substanță, material sau liant care are proprietatea de a lega și de a uni particule, granule sau fragmente mărunte dintr-un material pulverulent, transformându-le într-un bloc compact, solid și coerent. În sens adjectival, descrie un element care provoacă, favorizează sau participă direct la un proces structural de aglomerare fizico-chimică.
• alchenă — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură dublă covalentă carbon-carbon (C=C) și au formula moleculară generală CnH2n. Alchenele (numite istoric și olefine) prezintă o reactivitate chimică mult mai mare decât alcanii, fiind capabile să participe la reacții de adiție, polimerizare și oxidare (de exemplu: etena, propena, butena).
• alchină — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură triplă covalentă carbon-carbon (-C≡C-) și au formula moleculară generală CnH2n-2. Alchinele (numite istoric și acetilene) sunt compuși cu o reactivitate chimică foarte mare, participând ușor la reacții de adiție și polimerizare, având aplicații industriale majore ca materii prime în sinteza organică.
• alegat — Care a fost invocat, citat sau adus ca argument în sprijinul unei afirmații ori al unei cauze juridice; menționat formal într-o dezbatere legală ori administrativă. În textele juridice vechi din secolul al XIX-lea, termenul califica o probă, un text de lege sau o mărturie adusă în fața instanței de judecată de către una dintre părțile aflate în litigiu.
• alegație — Afirmație, de cele mai multe ori cu caracter formal sau juridic, făcută de o persoană în sprijinul unei cauze, dar care nu este încă însoțită de dovezi clare ori de o demonstrație peremptorie; aserțiune nesusținută. În sens larg, termenul se folosește în limbajul livresc pentru a desemna o declarație sau o susținere a cărei valoare de adevăr rămâne să fie verificată prin cercetări ulterioare.
• alegațiune — Variantă lexicografică învechită a substantivului modern alegație; afirmație formală, susținere sau argumentare adusă de o parte într-un litigiu juridic ori într-o dispută academică, a cărei valoare de adevăr nu a fost încă demonstrată prin probe absolute. Termenul a fost utilizat în limbajul administrativ și în primele coduri de procedură din secolul al XIX-lea, fiind ulterior înlocuit în normele academice.
• alegătoare — 1. Femeie care are dreptul legal de vot și participă la alegerile publice politice ori administrative pentru a-și desemna reprezentanții în organele statului; cetățeancă cu drept de vot. 2. Care alege, selectează sau sortează elemente dintr-un grup pe baza unor criterii valorice, estetice ori funcționale. 3. În trecut, în mediul rural, termenul desemna și femeia însărcinată cu sortarea cerealelor sau a firelor textile la războiul de țesut.
• alegător — 1. Cetățean care are dreptul legal de vot și participă la alegerile publice pentru a-și desemna reprezentanții sau conducătorii în structurile politice ori administrative ale statului. 2. Care are proprietatea ori rolul structural de a alege, de a selecta sau de a tria elemente dintr-un ansamblu pe baza unor criterii prestabilite. 3. Dispozitiv tehnic sau aparat folosit în industrie pentru selectarea ori sortarea automată a materialelor, pieselor sau datelor.
• alegătoresc — Care aparține alegătorilor, privitor la alegători sau la procesul de votare; electoral. Acest adjectiv învechit era utilizat structural în limbajul juridic, constituțional și gazetăresc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a descrie adunările, drepturile sau listele oficiale legate de alegeri.
• alegătură — Termen regional rar ce desemnează acțiunea de a alege sau rezultatul unei selecții ori sortări riguroase; o legătură sau un mănunchi de obiecte ori plante selectate și sortate manual pe baza unor caracteristici comune. În unele graiuri vechi meșteșugărești, cuvântul putea face referire și la o fază tehnologică din pregătirea firelor textile, unde acestea erau grupate structural după calitate.
• alunăreasă — Femeie care se ocupă cu culesul, depozitarea sau vânzarea alunelor în piețe ori iarmarocuri tradiționale; soția unui alunar; moțiunea de gen feminin pentru substantivul 'alunar'.
• amidă — Compus organic derivat funcțional dintr-un acid carboxilic în care gruparea hidroxil (-OH) a fost înlocuită cu o grupare amino (-NH2, -NHR sau -NR2), având formula structurală generală R-CO-NR2. Amidele sunt fundamentale în natură și industrie, formând legăturile peptidice ce unesc aminoacizii în proteine și polimerii sintetici de tip nylon, caracterizându-se printr-o stabilitate chimică ridicată datorită conjugării electronilor de la atomul de azot cu gruparea carbonil.