#limba

• avantajare — Acțiunea de a avantaja și rezultatul ei; procesul prin care se acordă un tratament preferențial, un profit, o înlesnire sau o poziție de superioritate unei persoane ori unui grup. În contexte administrative sau juridice, termenul descrie actul formal ori informal de favorizare, adesea analizat din perspectiva echității sociale.
• avantajat — Care se află într-o situație favorabilă, care beneficiază de un avantaj, de un privilegiu sau de o poziție superioară în raport cu alții. În sens social sau economic, descrie o persoană, o comunitate sau o entitate care dispune de resurse, oportunități ori facilități suplimentare, beneficiind de condiții de start superioare mediei.
• avaria — A produce o defecțiune, o degradare, o stricăciune sau o deteriorare gravă unui obiect, unui vehicul, unui mecanism sau unei instalații tehnice; a se strica ori a suferi o daună materială substanțială în urma unui accident, a unui impact sau a unei utilizări necorespunzătoare.
• avariare — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avariere — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avelocaralo — Expresie de avertizare sau semnal de alarmă din argoul românesc, împrumutată din limba romani (țigănească), însemnând în mod literal 'vine polițistul!' sau 'atenție, poliția!'. Termenul este utilizat în medii interlope sau în jargonul stradal urban ca o atenționare codificată, rapidă și secretă pentru a opri imediat activitățile ilegale ori suspecte înainte de intervenția autorităților.
• avelomannus — Expresie argotică de avertizare din vocabularul stradal sau secret românesc, derivată prin filieră romani, tradusă prin 'vine omul!' sau 'vine cineva!'; este folosită ca semnal neutru pentru a indica apariția unei persoane străine, a unui martor nedorit sau a proprietarului unui loc. Spre deosebire de semnalul specific pentru poliție, acest termen anunță o simplă prezență umană care necesită prudență sau o schimbare rapidă a subiectului de discuție.
• avestic — Care aparține sau se referă la Avesta, colecția de texte sacre ale zoroastrismului din Persia antică, ori populației care le-a creat; ca substantiv masculin, desemnează limba avestică, o limbă iraniană veche extrem de importantă din familia indo-europeană, strâns înrudită cu sanscrita vedică și utilizată exclusiv în scopuri liturgice și religioase. Acest idiom reprezintă o sursă fundamentală pentru studiul comparativ al limbilor și mitologiilor orientale.
• avestică — Forma de gen feminin pentru adjectivul avestic; desemnează în mod direct limba avestică (ca substantiv feminin), idiomul iranian estic utilizat în antichitate pentru redactarea scripturilor zoroastriene. Ca adjectiv, califică o scriere, o doctrină, o etapă istorică sau o particularitate culturală și fonetică strâns legată de civilizația persană timpurie și de textele incluse în Avesta.
• avizălui — Formă verbală regională, arhaică sau alterare fonetică locală a verbului 'aviza'; a exprima o părere, a aproba, a înștiința, a pune în gardă sau a sfătui pe cineva într-un cadru comunitar tradițional. Termenul reflectă adaptarea graiurilor vechi românești din anumite zone rurale prin adăugarea unor sufixe specifice de origine populară sau împrumuturi morfologice locale.
• avizie — Termen arhaic, regional sau livresc utilizat foarte rar pentru a desemna o înștiințare, o notificare, o știre oficială ori o preîntâmpinare transmisă unei comunități sau unei persoane; starea de a fi informat ori avizat cu privire la un eveniment iminent. În anumite graiuri de tranziție, cuvântul a funcționat ca o variantă abstractă a substantivului 'aviz', păstrându-și utilizarea doar în texte cu caracter istoric.
• avizor — Termen arhaic sau livresc utilizat extrem de rar pentru a desemna o persoană care emite un aviz, un avertisment, o notificare sau o înștiințare oficială; funcționar sau expert însărcinat în trecut cu monitorizarea, controlul și raportarea conformității unor proceduri administrative sau juridice.
• avocățesc — Care aparține sau este specific avocatului ori profesiei de avocat; avocațial. Termenul descrie stilul de redactare, conduita profesională, onorariile, discursurile sau strategiile argumentative caracteristice apărătorilor legali dintr-un barou.
• avocațial — Care aparține sau este specific avocatului ori profesiei de avocat; care provine de la un avocat ori de la corpul profesional al avocaților. Acest termen adjectival descrie elemente executive, procedurale sau deontologice strâns legate de exercitarea apărării legale și a consultanței juridice în cadrul unui barou autorizat.
• avocăție — Termen arhaic, regional sau familiar utilizat pentru a denumi profesia, funcția sau activitatea de avocat; avocatură. De asemenea, poate descrie simbolic calitatea de apărător sau tendința unei persoane de a interveni guraliv în sprijinul cuiva în discuțiile zilnice.
• avocățime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea avocaților dintr-o regiune, dintr-un barou sau dintr-o epocă istorică specifică; corpul profesional al avocaților privit în ansamblu, adesea utilizat în limbajul cotidian, publicistic sau familiar pentru a descrie comunitatea, interesele și conduita juriștilor.
• avorbi — Formă verbală arhaică, timpurie sau alterare fonetică regională întâlnită în anumite manuscrise vechi sau graiuri izolate pentru verbul „a vorbi”. Termenul reflectă o etapă de tranziție lingvistică sau o protetică populară prin care se adăuga vocala inițială „a-” la rădăcina verbală de bază, păstrându-și înțelesul fundamental de a exprima gânduri prin cuvinte, a conversa sau a comunica.
• avorton — Făt expulzat sau extras din uter în mod prematur, înainte de termenul viabilității, incapabil de supraviețuire autonomă; (botanică) organ vegetal atrofiat, oprit timpuriu din evoluția sa normală; (familiar / peiorativ) persoană cu o constituție fizică debilă, nedezvoltată, lipsită de vigoare sau caracterizată printr-o slăbiciune morală ori intelectuală.
• Avxinie — Formă deformată popular, arhaică sau variantă dialectală a numelui propriu masculin Avxentie (Auxențiu) sau, în unele cazuri, a numelui Euxiniu / Axinte. Acest derivat antroponimic s-a păstrat sporadic în graiurile rurale din cauza asimilării exclusiv orale a numelor calendaristice culte, suferind o închidere a vocalei interne (e > i) caracteristică anumitor graiuri din nord-estul țării.
• Axena — Variantă onomastică arhaică, hipocoristică sau formă deformată popular a numelui propriu feminin Axana sau Axinia (provenit din grecescul Xenia / Oksana, semnificând 'ospitalieră' sau 'străină'). Acest antroponim rar s-a păstrat sporadic în graiurile rurale și în registrele de stare civilă din secolele XVIII-XIX, reflectând o simplificare a structurii vocalice sub influența vorbirii orale locale.