#literar

• adonian — Privitor la Adonis, zeul grecesc al frumuseții și al vegetației, ori caracteristic acestuia; care amintește de farmecul, tinerețea sau frumusețea ideală a lui Adonis; adonic. Ca substantiv, poate desemna o persoană sau un adept influențat de cultul istoric ori de estetica asociată acestei figuri mitologice.
• adonic — Privitor la Adonis sau la frumusețea lui; adonian. În metrica antică greacă și latină, termenul desemnează un vers scurt (vers adonic) format dintr-un dactil și un troheu ori un spondeu, utilizat de obicei ca încheiere a strofei safice, având un ritm alert și structural bine definit.
• adulmecos — Un adjectiv neologic rar utilizat în limbajul literar, poetic sau expresiv pentru a descrie un obiect, un mediu sau un fenomen atmosferic bogat în mirosuri subtile ori capabil să declanșeze și să stimuleze puternic simțul olfactiv. De asemenea, termenul poate califica, într-un sens figurat sau caracterologic, o atitudine marcată de suspiciune, curiozitate exagerată ori un fler investigativ deosebit, fiind înrudit semantic cu ideea de a adulmeca sau de a fi extrem de receptiv la indicii ascunse.
• adumbra — A umbri parțial, a acoperi cu o umbră ușoară sau a lăsa în penumbră; a schița în linii mari, vagi sau preliminare conturul unui obiect ori al unui desen. În sens literar și figurat, verbul semnifică a prefigura simbolic, a lăsa să se întrevadă obscur, a sugera discret sau a anunța voalat un eveniment viitor, o idee complexă ori trăsăturile ascunse ale unui personaj înainte ca acestea să fie dezvăluite pe deplin.
• adumbrat — Care a fost umbrit parțial, lăsat în penumbră sau acoperit de o umbră ușoară; schițat în linii mari, preliminare sau vagi. În sens literar și figurat, termenul descrie un eveniment, un concept sau un element de complot care a fost prefigurat simbolic ori sugerat discret, fără a fi dezvăluit ori expus în totalitate, păstrând o atmosferă de mister sau ambiguitate.
• adumbri — Formă verbală paralelă sau variantă de infinitiv pentru 'a adumbra'; a acoperi parțial cu o umbră, a lăsa în penumbră sau a proteja de lumina directă. În sens literar și figurat, verbul semnifică a prefigura, a lăsa să se întrevadă într-un mod obscur, a sugera voalat ori a anunța discret desfășurarea viitoare a unui complot sau a unei idei, servind ca un procedeu retoric de anticipare.
• adumbrire — Acțiunea de a adumbra sau de a adumbri și rezultatul ei; procesul de umbrire parțială ori de lăsare în penumbră a unui obiect, peisaj sau element dintr-o compoziție vizuală. În sens literar și critic, reprezintă procedeul retoric sau narativ de prefigurare simbolică, sugerare discretă ori anticipare voalată a unui element de complot, a unui deznodământ sau a unei trăsături de caracter, menținând o atmosferă controlată de mister și ambiguitate.
• adumbrit — Care a fost acoperit de o umbră ușoară, lăsat în penumbră sau protejat de lumina solară directă; schițat în linii mari, preliminare sau vagi. În sens literar și figurat, termenul descrie un eveniment, un concept, un complot ori o trăsătură care a fost prefigurat simbolic ori sugerat discret, fără a fi dezvăluit ori expus în totalitate, păstrând o atmosferă de mister sau ambiguitate.
• adumbritor — Care adumbrește, umbrește parțial sau lasă în penumbră un obiect, un peisaj sau un personaj; factor sau element care prefigurează simbolic ori sugerează discret o idee, un deznodământ sau o trăsătură ascunsă. Ca adjectiv stilistic, califică un obiect protector împotriva luminii sau un element de complot narativ cu rol de anticipare voalată. Ca substantiv, indică un vector fizic ori un procedeu artistic generator de umbră sau mister.
• aeropa — Reprezentare conceptuală, simbolică sau personificare rară a atmosferei superioare ori a aerului curat în anumite texte ezoterice și poetice vechi. În sens tehnic izolat sau contextual, poate apărea ca o formă derivată neoficială sau o eroare arhaică de transcriere pentru structurile aerobe ori fenomenele legate direct de straturile gazoase care înconjoară Pământul.
• aeros — Care conține mult aer, plin de aer, bătut de vânt sau caracterizat printr-o atmosferă curată și intens ventilată; aerisit. În sens contextual rar sau poetic, descrie un spațiu deschis expus brizelor, cureților atmosferici sau starea unei vremi în care mișcarea maselor de aer este resimțită puternic.
• Aes triplex — Expresie metaforică provenită din scrierile poetului latin Horațiu (Ode, I, 3), însemnând literal 'bronz întreit' sau 'aramă întreită'. În sens figurat, conceptul structural descrie un curaj extrem, o îndrăzneală ieșită din comun, o rezistență morală de nezdruncinat sau o inimă protejată de o armură spirituală impenetrabilă în fața pericolelor iminente ori a morții. Termenul a fost preluat pe scară largă în literatura universală și eseurile filozofice pentru a ilustra tăria de caracter.
• aeve — Formă adverbială arhaică sau regională utilizată ca variantă simplificată pentru 'aevea', având sensul de în realitate, cu adevărat, în mod vizibil sau în stare de veghe (nu în vis). Termenul păstrează o valoare documentară și poetică deosebită, fiind întâlnit în texte literare vechi pentru a sublinia certitudinea ori caracterul palpabil al unei apariții sau al unui fenomen.
• aevea — Formă adverbială istorică sau variantă grafică veche a cuvântului 'aievea', însemnând în realitate, cu adevărat, la lumina zilei sau în stare de veghe. Acest concept structural servește în limba literară pentru a delimita lumea palpabilă și faptele certe de iluzii, vise sau plăsmuiri ale imaginației, având o puternică rezonanță în textele cronicarilor și ale clasicilor români.
• afabula — A construi, a structura sau a organiza fabula (subiectul, intriga sau canavaua narativă) a unei opere literare, a unui text dramatic ori a unui scenariu cinematografic. Acest proces regizează succesiunea logică și cronologică a evenimentelor și acțiunilor prin care evoluează personajele, constituind fundamentul structural al oricărei compoziții epice sau dramatice.
• afabulare — Acțiunea de a afabula și rezultatul ei; operațiunea structurală de alcătuire a intrigii sau a subiectului unei opere literare ori dramatice. În sens psihologic clinic sau psihiatric, termenul desemnează tendința involuntară de a fabula, de a inventa scenarii fictive imaginare, de a plăsmui povești neverosimile și de a le prezenta drept fapte reale trăite aevea, fiind asociată cu mitomania sau confabulația.
• afabulat — Care are o acțiune, o intrigă sau un subiect bine structurat, organizat și dezvoltat din punct de vedere narativ; operă sau text dramatic al cărui canavă structurală a fost elaborată conform regulilor compoziției epice. Descrie starea finală a unui scenariu sau a unei povestiri ale cărei elemente cauzale au fost legate logic.
• afabulație — Ansamblul elementelor care constituie intriga, subiectul sau structura epică a unei opere literare; modul structural în care sunt dispuse și înlănțuite evenimentele într-o narațiune. În psihologia clinică, termenul desemnează uneori înclinația de a inventa fapte imaginare sau tendința spre fabulație compulsivă specifică anumitor tulburări de personalitate.
• afabulațiune — Variantă lingvistică arhaică sau învechită a termenului 'afabulație'; modul structural, canavaua ori urzeala pe care este construit subiectul și intriga unei opere literare sau dramatice. Se întâlnește izolat în revistele culturale de la începutul secolului XX sau în studiile timpurii de critică, fiind înlocuită ulterior în totalitate de varianta modernă.
• Afanasiev — Nume de familie de origine rusă, devenit celebru la nivel mondial datorită lui Aleksandr Afanasiev (1826–1871), cel mai mare folclorist rus, considerat echivalentul slav al Fraților Grimm. Acesta a compilat și publicat o colecție monumentală de peste 600 de basme, legende și povești populare rusești, salvând de la uitare capodopere ale tradiției orale europene și punând bazele studiilor etnografice moderne în spațiul slav.