#martor

• adistare — Formă regională sau arhaică întâlnită în vechile comunități transilvănene pentru actul de înfățișare, aducere ca martor sau asistare oficială în fața unei instanțe de judecată ori a unei autorități locale; de asemenea, poate desemna acțiunea de a așeza sau stabili un hotar prin prezența martorilor. Acest termen structural reflectă procedurile juridice cutumiare și administrative utilizate în trecut în satele românești.
• adistat — Care a fost adus ca martor, înfățișat oficial sau care a asistat la un act juridic ori administrativ; fapt sau hotar stabilit și confirmat prin prezența autorităților ori a martorilor. În sens larg, descrie starea unei situații sau a unui document validat cutumiar prin participarea formală a persoanelor recunoscute de comunitate.
• anchetă — Acțiunea de a cerceta sistematic o problemă, o infracțiune sau o situație de interes public și rezultatul acesteia; ansamblu de investigații, audieri și strângeri de probe efectuate de o autoritate judiciară, o comisie administrativă sau de către jurnaliști pentru a stabili adevărul factual și a identifica persoanele responsabile.
• anchetare — Acțiunea de a ancheta o persoană sau o situație; procesul dinamic și procedural prin care suspecții, martorii sau persoanele implicate într-un caz sunt supuse interogatoriilor și verificărilor legale pentru stabilirea implicării lor într-o faptă ilicită.
• arturisitor — Formă arhaică pentru termenul 'mărturisitor'; persoană care face o mărturisire, care declară sau recunoaște un adevăr, o culpă ori o convingere profundă. În sens religios istoric, termenul desemnează un creștin care și-a afirmat public credința în timpul persecuțiilor, suferind chinuri sau închisoare fără a fi primit însă moartea de martir.
• ascultare — Acțiunea de a asculta și rezultatul ei; atitudine caracterizată prin docilitate, supunere și respectarea normelor, directivelor sau dogmelor stabilite. În context teologic și monastic, reprezintă una dintre marile virtuți creștine (votul ascultării), implicând tăierea voii proprii în fața duhovnicului, în timp ce în justiție se referă la audierea martorilor sau a părților dintr-un proces.
• audia — A asculta în mod oficial, critic sau metodic un discurs, o compoziție muzicală, o piesă de teatru, o înregistrare sau un curs academic; a examina prin intermediul simțului auditiv. În context juridic, termenul se referă la acțiunea unui judecător sau anchetator de a asculta declarațiile unui martor sau ale unei părți implicate în proces, în timp ce în mediul universitar descrie participarea la un curs fără a susține examene pentru credite.
• audiat — Care a fost ascultat în mod oficial, metodic sau critic; examinat prin intermediul simțului auditiv. În context juridic, termenul descrie un martor sau un suspect ale cărui declarații au fost luate și consemnate. În învățământ, se referă la un curs universitar la care s-a participat ca auditor. În mass-media și analiză economică, indică o emisiune sau un program de radio/TV ale cărui date de audiență au fost măsurate sau verificate oficial de un organism de control.
• audiere — Acțiunea de a audia și rezultatul ei; interogarea sau ascultarea oficială a unei persoane (martor, suspect, inculpat, parte civilă) de către organele de urmărire penală sau de către o instanță de judecată pentru a obține mărturii sau clarificări într-o cauză juridică. În dreptul administrativ și parlamentar, termenul descrie procedura formală de examinare publică sau privată a unor oficiali, candidați sau experți în cadrul unor comisii de specialitate.