#materiale

• anticaloric — Care izolează termic, împiedicând transmiterea, propagarea sau pătrunderea căldurii; material sau înveliș protector cu o conductivitate termică extrem de redusă, utilizat pentru izolarea clădirilor, a conductelor industriale ori a componentelor din motoarele cu ardere internă. În ingineria modernă, proprietățile anticalorice garantează eficiența energetică și protecția împotriva supraîncălzirii structurilor mecanice.
• antiglisant — Care împiedică, reduce sau previne alunecarea ori patinarea accidentală a unor suprafețe, materiale sau componente aflate în contact direct; caracterizat prin proprietăți structurale de aderență ridicată și fricțiune optimizată. Ca substantiv, desemnează un aditiv chimic, o peliculă protectoare sau un dispozitiv mecanic utilizat pentru a mări stabilitatea fizică și a asigura securitatea în exploatare.
• antigrizutos — Care prezintă proprietăți structurale rezistente la acțiunea distructivă a gazului grizu sau care împiedică aprinderea acestuia; care posedă calitatea de a fi etanș sau imun în fața exploziilor de metan specifice galeriilor de mină. Este utilizat pentru a descrie materialele de construcție, utilajele grele sau sistemele de siguranță optimizate pentru medii subterane extrem de volatile.
• antonio — Tip de țesătură fină, material textil sau model de design vestimentar elegant utilizat în industria confecțiilor; de asemenea, reprezintă varianta grafică neadaptată (specifică limbilor italiană și spaniolă) a prenumelui masculin Anton, derivat din latinescul 'Antonius'. În contextul comercial românesc, termenul descrie fie o gamă de materiale textile cu finisaj mătăsos, fie un antroponim străin utilizat ca brand ori nume propriu în documente moderne.
• aplicare — Acțiunea de a aplica și rezultatul ei direct; punerea în practică a unei legi, metode, teorii ori strategii economice; așezarea sau fixarea fizică a unui obiect pe o suprafață de bază. În context juridic, reprezintă exercitarea oficială a unei norme de către instanțe, asigurând trecerea de la conceptul abstract la realitatea structurală obligatorie.
• aprinzibil — Care se poate aprinde, care este susceptibil de a lua foc sau de a intra în combustie sub acțiunea unei scântei ori a unei surse de căldură. Acest termen structural de nișă este utilizat uneori în analizele tehnice industriale sau de laborator ca sinonim livresc pentru proprietatea de inflamabilitate a gazelor ori materialelor sintetice.
• aracetin — Denumire comercială istorică folosită în România pentru un sortiment specific de adeziv industrial pe bază de rășini sintetice sau polimeri vinilici, înrudit ca formulare chimică cu aracetul standard, dar adaptat pentru utilizări specifice în industria lemnului, finisaje și legătorie. Termenul a rămas în lexiconul tehnic ca marcator pentru soluții de lipire solubile în apă, cu aderență ridicată pe suprafețe poroase.
• arciuit — Care a fost supus procesului de arciuire; obiect, element de construcție sau material care prezintă o formă curbată, îndoită, bombată sau arcuită în mod intenționat. În sens structural, descrie o piesă aflată în stare de tensiune elastică constantă sau un element arhitectural de tip boltă ori arc de cerc care distribuie greutatea încărcăturii către pilonii de susținere.
• ardezie — Rocă metamorfică omogenă, cu granulație fină, formată prin metamorfismul de grad scăzut al argilelor sau al roicilor sedimentare pelitice sub acțiunea presiunii tectonice. Caracteristica sa structurală fundamentală este clivajul perfect (ardeziozitate), care permite despicarea cu ușurință în foi subțiri, impermeabile și rezistente, fiind utilizată pe scară largă în construcții ca material de elită pentru acoperișuri, placări de fațade, pardoseli sau, istoric, la fabricarea tăblițelor de scris.
• ardezieră — Carieră extractivă, mină deschisă sau exploatare minieră din care se extrage ardezia, o rocă metamorfică sedimentară fină, susceptibilă de a fi despicată în plăci subțiri. În sens structural-industrial, ardeziera reprezintă un sit tehnologic echipat cu utilaje speciale de debitare și fasonare a blocurilor de piatră, folosite ulterior în construcții pentru acoperișuri rezistente sau elemente ornamentale de izolație.
• argilă — Rocă sedimentară neconsolidată, cu granulație extrem de fină (particule sub 0,002 mm), compusă în principal din silicați hidratați de aluminiu (minerale argiloase precum kaolinitul, montmorillonitul sau ilitul). Prezintă o plasticitate ridicată în amestec cu apa, proprietatea de a se întări la uscare sau prin ardere la temperaturi înalte și este utilizată pe scară largă în industria ceramicii, a materialelor de construcții (cărămizi, ciment), în cosmetică și medicină.
• argintire — Acțiunea de a arginti și rezultatul ei; proces tehnologic, mecanic sau chimic prin care se realizează acoperirea unui obiect cu un strat fin de argint; argintare. În sens meșteșugăresc și industrial, reprezintă o formă de infinitiv lung substantivat utilizată pentru a consemna poleirea suprafețelor cu scop decorativ, reflectorizant sau reflectorizant în industria de oglinzi ori piese de precizie.
• așchiabilitate — Proprietate tehnologică a unui material solid (metal, lemn, plastic) care determină ușurința, precizia și randamentul cu care acesta poate fi prelucrat prin așchiere cu ajutorul sculelor tăietoare. Acest parametru structural influențează direct gradul de uzură al uneltelor, calitatea finisajului suprafeței obținute, forma așchiilor rezultate și consumul de energie în timpul proceselor industriale de strunjire, frezare sau găurire.
• așternere — Acțiunea de a așterne și rezultatul ei; procesul tehnic, industrial, biologic sau gospodăresc prin care se realizează întinderea, distribuirea uniformă sau așezarea în straturi a unui material (textile, paie, amestecuri bituminoase, pământ) pe o suprafață dată. În construcții, definește operațiunea de aplicare mecanică sau manuală a covorului de asfalt ori a pietrișului în scopul realizării structurii rutiere.
• austenită — Constituent structural al oțelurilor și fontelor, reprezentând o soluție solidă interstițială de carbon (sau alte elemente de aliere) în fierul cu rețea cristalină cubică cu fețe centrate (fier-gama). Este stabilă în mod natural la temperaturi ridicate, însă poate fi menținută la temperatura camerei în oțelurile înalt aliate (oțeluri austenitice), fiind caracterizată prin plasticitate excelentă, rezistență ridicată la coroziune și proprietăți nemagnetice.
• autoaglomerare — Fenomen sau proces spontan prin care particulele fine dintr-un material, pulberile metalice ori granulele minerale se adună și se compactează de la sine sub acțiunea forțelor intermoleculare, a umidității, a presiunii proprii sau a electrostaticii, formând aglomerări ori blocuri compacte fără adăugarea unui liant artificial exterior.
• autodezagregabil — Care se poate dezagrega, descompune sau fragmenta în mod spontan ori automat în bucăți sau particule elementare, prin intermediul propriilor proprietăți structurale ori chimice, ca urmare a contactului cu un anumit mediu fluid ori a expirării unui timp presetat, fără acțiunea unei forțe mecanice exterioare. În farmacie, descrie capsule ori tablete concepute să se dizolve autonom în stomac.
• autoportanță — Proprietate structurală a unui element de construcție, a unei caroserii sau a unei structuri arhitecturale de a-și susține propria greutate și sarcinile mecanice direct luate în calcul, fără a necesita stâlpi, grinzi, cadre exterioare sau alte rețele de sprijin suplimentare. Acest fenomen de distribuție uniformă a tensiunilor interne asigură stabilitatea statică și optimizarea masică a ansamblului, fiind utilizat pe scară largă în proiectarea cupolelor, a halelor industriale moderne și a caroseriilor de tip monococă.
• autoregenerare — Capacitatea internă a unui organism viu, a unui sistem tehnic sau a unui ecosistem de a se reface, repara sau reconstrui singur, prin forțe proprii, fără intervenție sau asistență din exterior. În biologie, definește refacerea țesuturilor distruse, în timp ce în inginerie și informatică se referă la proprietatea unor materiale sau sisteme software de a-și corecta automat erorile ori daunele structurale.
• autorepara — A-și remedia, a-și corecta sau a-și repara în mod autonom defectele, avariile, erorile sau imperfecțiunile structurale, fără intervenție manuală din exterior. Termenul se aplică materialelor inteligente capabile să închidă microfisuri, programelor software care își auto-corectează liniile de cod corupte sau sistemelor biologice care își vindecă rănile prin procese regenerative celulare interne.