#mediu inconjurator

• aer — Amestecul gazoas invizibil, inodor și insipid care alcătuiește atmosfera Pământului, compus structural în principal din azot (aproximativ 78%) și oxigen (aproximativ 21%), alături de mici cantități de argon, dioxid de carbon și alte gaze. În sens figurat, termenul descrie o înfățișare, o atitudine, o atmosferă specifică unui loc sau o adiere ușoară de vânt.
• ambiant — Care înconjoară o persoană, un obiect sau un organism din toate părțile; specific mediului în care se desfășoară o activitate ori o existență. În fizică și meteorologie, califică parametri precum temperatura sau presiunea aerului din mediul înconjurător imediat. În sens sociologic, descrie atmosfera culturală, morală sau socială reprezentativă pentru un anumit colectiv sau mediu.
• ambient — Mediul înconjurător imediat sau totalitatea condițiilor materiale, sociale, vizuale și sonore care definesc atmosfera și climatul unui anumit spațiu sau loc. Ca adjectiv, este o variantă grafică asimilată pentru 'ambiant', descriind un element (lumină, temperatură, sunet) care înconjoară un corp ori un organism. În arta digitală și design, definește elemente de fundal create structural pentru a induce o stare de confort.
• ambiental — Care aparține ambientului sau ambianței, privitor la mediul înconjurător; creat structural pentru a se integra armonios într-un anumit spațiu sau pentru a genera o atmosferă confortabilă și relaxantă. În ecologie, definește factorii externi naturali sau artificiali ai unui habitat. În artă și muzică, descrie compoziții de fundal, discrete, menite să însoțească activitățile zilnice fără a le perturba.
• antipoluare — Ansamblul acțiunilor, măsurilor tehnice, normelor juridice și tehnologiilor utilizate structural pentru prevenirea, combaterea și reducerea poluării aerului, apei și solului; politică ecologică menită să protejeze biosfera de degradare. În sens legislativ, definește standardele stricte impuse industriilor pentru menținerea echilibrului climatic și a calității vieții.
• antropic — Care se referă la activitatea umană, care aparține omului sau care este provocat, modificat ori creat de prezența și acțiunile sale asupra mediului înconjurător. În ecologia modernă, termenul descrie transformările profunde ale ecosistemelor naturale sub influența industrializării, urbanizării și exploatării resurselor de către societatea umană.
• antropobiocenoză — O biocenoză specială, profund modificată sau creată artificial de activitatea umană, în care comunitățile de plante, animale și microorganisme coexistă și interacționează strâns cu populațiile umane și structurile civilizației lor. Acest tip de ecosistem complex reflectă dependența dinamică dintre factorii biologici naturali și intervențiile antropice controlate.
• antropogeografie — Ramură fundamentală a geografiei, cunoscută și sub numele de geografie umană, care se ocupă cu studiul răspândirii geografice a populației umane, al așezărilor sale, al activităților economice și al interacțiunilor complexe dintre societate și mediul fizic înconjurător. Această disciplină analizează modul în care comunitățile umane organizează, modifică și antropizează spațiul terestru de-a lungul timpului.
• artificializat — Care a fost supus unui proces de transformare antropică, pierzându-și caracterul natural, sălbatic sau originar prin intervenția directă a tehnologiei și a activităților umane. În ecologie și managementul teritoriului, termenul descrie un mediu, un sol, un curs de apă sau un peisaj care a fost modificat structural, canalizat, asfaltat ori betonat, ducând adesea la fragmentarea habitatelor și la modificarea echilibrului hidrologic regional.