#minerale

• Abazoaia — Termen utilizat regional sau istoric în arealul est-european pentru a desemna izvoare minerale, stațiuni balneare vechi sau micro-toponime asociate cu proprietăți terapeutice ale apelor sulfuroase sau feruginoase. În literatura medicală veche, se face trimitere la astfel de locații rurale unde pacienții cu afecțiuni reumatismale, respiratorii sau dermatologice efectuau cure empirice de hidroterapie și balneoclimatologie înainte de modernizarea standardelor clinice.
• adelomorf — Care are o formă nedefinită, vagă, ascunsă sau greu de determinat din punct de vedere structural; lipsit de contururi precise ori de o configurație geometrică stabilă. În histologie și anatomie, descrie anumite celule epiteliale sau structuri glandulare ale căror limite nu pot fi distinse clar la microscop fără colorații speciale.
• aerogeologie — Ramură a geologiei aplicate care utilizează aerofotografiile, datele satelitare și imaginile multispectrale captate de la înălțime (din avioane sau drone) pentru a studia structura geologică a scoarței terestre, formele de relief, faliile tectonice și pentru a localiza zăcăminte minerale sau resurse subterane fără intervenție inițială la sol.
• agrogeologie — Ramură a geologiei aplicate și a agronomiei care studiază legătura dintre structurile geologice, rocile parentale și formarea, compoziția și fertilitatea solurilor agricole. Această știință oferă soluții practice pentru îmbunătățirea calității pământului prin utilizarea de minerale și roci zdrobite ca amendamente naturale și ecologice.
• ahate — Formă de plural pentru mineralul ahat (agat). Desemnează mai multe bucăți, eșantioane sau varietăți stridate de calcedonie. În textele vechi de specialitate sau în cataloagele muzeale arhaice, termenul se folosește pentru a clasifica colecțiile de pietre semiprețioase caracterizate prin benzi colorate divers și opacități alternante.
• alcalic — Care conține alcali; care are proprietăți de bază ori alcaline; alcalin. În geologie și petrografie, termenul descrie roci magmatice sau minerale bogate în metale alcaline (cum sunt sodiul și potasiul), caracterizate printr-o compoziție chimică specifică ce influențează structura și evoluția topiturilor crustale.
• aleurit — Sediment friabil, neconsolidat sau slab consolidat, alcătuit din fragmente minerale fine (în principal cuarț, feldspați și minerale argiloase) ale căror dimensiuni sunt intermediare între cele ale nisipului și cele ale argilei (cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri). Reprezintă componenta principală a prafului și a loessului, transformându-se prin diageneză și compactare geologică în roca sedimentară numită aleurit (siltit).
• alocromatism — Proprietate a unor minerale sau substanțe cristaline de a prezenta culori diverse din cauza prezenței unor impurități chimice fine, a unor incluziuni străine sau a unor defecte în rețeaua cristalină, și nu din cauza compoziției lor chimice de bază. În stare pură, aceste minerale sunt de regulă incolore sau albe, culoarea finală fiind determinată accidental de factori externi în timpul procesului de cristalizare.
• alogen — Care este de altă origine, născut sau format în altă parte decât locul în care se află; element (mineral, fragment de rocă, populație sau individ) străin de mediul autohton în care este integrat. În geologie, definește mineralele aduse din exterior și depuse într-un bazin sedimentar, iar în sociologie și antropologie, se referă la grupuri populaționale provenite dintr-o regiune geografică sau culturală diferită de cea nativă.
• aluminit — Mineral rar din clasa sulfaților hidratați de aluminiu, cu formula chimică Al2(SO4)(OH)4·7H2O; se prezintă sub formă de mase pământoase, noduli albi sau agregate cretoase, fiind format prin alterarea rocilor bogate în aluminiu în prezența soluțiilor acide.
• anadiageneză — Etapă intermediară sau profundă în cadrul procesului general de diageneză, caracterizată prin transformări fizico-chimice structurale intense ale sedimentelor îngropate la adâncimi mari, sub acțiunea temperaturilor și presiunilor crescute, dar fără a atinge stadiul de metamorfism. Acest fenomen implică recristalizarea mineralelor argiloase, compactarea masivă, deshidratarea profundă și cimentarea fluidelor interstițiale, ducând la litiificarea definitivă a rocilor sedimentare.
• anamorfism — Fenomen de transformare sau evoluție structurală întâlnit în geologie și optică. În geologie și metamorfism, reprezintă procesul de reconstrucție sau transformare complexă a mineralelor sub acțiunea presiunilor mari și a temperaturilor ridicate din adâncurile scoarței terestre, ducând la formarea unor compuși chimici mai stabili și mai denși din substanțe simple. În optică, termenul descrie o distorsiune geometrică controlată sau o proiecție optică specială prin care o imagine este deformată intenționat într-o direcție.
• anchimetamorfism — Proces geologic de metamorfism incipient, de intensitate foarte scăzută, care face tranziția între diageneză (consolidarea sedimentelor) și metamorfismul regional propriu-zis (faciesul șisturilor verzi); se desfășoară la temperaturi și presiuni relativ reduse, determinând recristalizarea parțială a mineralelor argiloase fără a distruge complet structurile sedimentare originare.
• anorganic — Care nu posedă o structură vitală sau organică, aparținând materiei inerte, minerale; care nu provine din regnul animal ori vegetal și nu conține legături carbon-hidrogen specifice compușilor vieții. În chimie, termenul definește ramura structurală ce studiază proprietățile, sinteza și comportamentul tuturor elementelor chimice și al compușilor lor, cu excepția marii majorități a combinațiilor carbonului.
• anorganician — Specialist, cercetător sau chimist de sex masculin care își desfășoară activitatea profesională în domeniul chimiei anorganice. Activitatea sa structurală și de cercetare se concentrează pe studiul elementelor din tabelul periodic, sinteza materialelor noi, a catalizatorilor, a semiconductorilor și a compușilor minerali sau coordonativi care nu conțin legături specifice chimiei carbonului.
• anroba — A acoperi, a îmbrăca sau a amesteca agregatele minerale (piatră spartă, pietriș, nisip) cu un liant hidrocarbonat (bitum fluid sau emulsie bituminoasă) pentru a obține mixturi asfaltice destinate îmbrăcăminților rutiere. În ingineria civilă, acest proces structural asigură coeziunea, impermeabilitatea și rezistența mecanică a straturilor bituminoase aplicate pe autostrăzi sau drumuri publice.
• antropolit — Rămășiță umană fosilizată sau corp omenesc petrificat prin incrustare cu substanțe minerale (calcar, silice) în sedimente de peșteră ori straturi geologice străvechi. Acest termen tehnic rar este utilizat în studiul fosilelor pentru a desemna specimenele scheletice preistorice care au suferit un proces complet de diageneză și mineralizare structurală.
• Aquae — Termen de origine latină (pluralul lui 'aqua') utilizat în antichitatea romană pentru a desemna localități, stațiuni balneare sau așezări urbane renumite pentru izvoarele lor termale ori minerale; pe teritoriul Daciei romane, numele făcea referire la importanta așezare Aquae (Călanul de astăzi), recunoscută structural pentru bazinele sale cioplite în stâncă și proprietățile terapeutice ale apelor.
• ardealit —
• arsenical — Care conține arsen în structura sa chimică, se referă la arsen sau provine direct din compușii acestui metaloid. În termeni industriali și medicali, descrie minerale, ape minerale termale, deșeuri industriale sau preparate farmaceutice vechi care au în compoziție proporții variabile de arsen, impunând măsuri speciale de protecție sau monitorizare din cauza riscului de toxicitate cumulativă.