#mirosi

• adulma — A simți mirosul sau prezența unui animal ori a unui obiect de la distanță; a mirosi, a lua urma sau a simți din ochi (specific animalelor de pradă sau câinilor de vânătoare). În sens figurat, verbul semnifică a bănui, a intui, a mirosi ori a anticipa o intenție ascunsă, o primejdie iminentă sau o oportunitate secretă, ghidându-se după indicii subtile sau după un instinct dezvoltat.
• adulmaca — Formă regională rar întâlnită sau variantă fonetică alterată a verbului standard 'a adulmeca', utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie acțiunea unui animal (în special câini de vânătoare sau prădători) de a simți mirosul ori de a lua urma unei prăzi de la distanță. În sens figurat, este folosit ocazional în vorbirea populară cu înțelesul de a bănui, a intui sau a mirosi o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie înainte ca aceasta să devină evidentă.
• adulmacat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă regională sau arhaică pentru participiul standard 'adulmecat'. Termenul califică starea unui animal de pradă sau a unui obiect localizat de copoi. În sens figurat, în vorbirea populară din anumite subgraiuri rurale, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o oportunitate comercială care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmare — Acțiunea de a adulma și rezultatul ei; procesul biologic prin care un animal de pradă sau un câine de utilitate percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unei ținte de la distanță. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu forma paralele 'adulmecare'. În sens figurat, termenul descrie actul intuitiv de a investiga cu subtilitate, de a bănui, de a mirosi sau de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine.
• adulmat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; parțial echivalent cu termenul standard 'adulmecat'. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmeca — A simți, a descoperi sau a se strădui să perceapă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a urmelor sau a hranei (specific animalelor de pradă, copoilor sau canidelor). În sens figurat, aplicat la oameni, verbul semnifică a căuta să afle, a umbla după ceva, a urmări, a da de urmă, a observa sau a supraveghea subtil; de asemenea, folosit reflexiv ('a se adulmeca'), descrie acțiunea a două ființe de a se cerceta sau măsura reciproc cu neîncredere.
• adulmecare — Acțiunea de a adulmeca și rezultatul ei; procesul biologic și senzorial prin care un animal (în special prădătorii sau câinii utilitari) percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unui obiect, a unei prăzi sau a unei persoane. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui, de a scruta ori de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine și după un fler deosebit.
• adulmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmăcat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmuca — O formă regională extrem de rară sau variantă fonetică alterată a verbului standard a adulmeca, întâlnită izolat în anumite subgraiuri rurale transilvănene. Desemnează acțiunea unui animal de a simți mirosul sau de a lua urma unei prăzi ori a unui obiect de la distanță. Termenul a apărut prin contaminarea fonetică rurală dintre verbul a adulmeca (sau varianta sa regională adulmăca) și atracția lexicală a rădăcinii verbului a adormi ori a unor structuri onomatopeice locale legate de respirația profundă a animalelor în timpul căutării urmei.
• amirosi — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine în structura moleculară a unui compus organic, polimer sau carbohidrat; variantă tehnică sau de laborator utilizată în mod echivalent cu procesul de aminare. Această transformare structurală modifică proprietățile hidrofile, sarcina electrică de suprafață și reactivitatea biochimică a moleculei țintă, fiind aplicată în ingineria biomaterialelor.
• amirosire — Acțiunea de a amirosi și rezultatul ei; procesul tehnic, chimic sau experimental de aminare ori de introducere a grupărilor amino într-o rețea moleculară organică sau pe suprafața unui polimer. Reprezintă o etapă structurală în care se urmărește adăugarea de situri active azotate pe un suport solid.
• amirosit — Care a fost supus procesului de aminare sau modificat structural prin introducerea unei grupări amino; compus organic, polimer sau carbohidrat grefat cu funcții azotate reactive, utilizat frecvent în biochimia aplicată pentru modificarea proprietăților de suprafață.
• amirositor — Care servește la introducerea unei grupări amino în structura unui compus organic; agent, reactiv sau catalizator care determină procesul de aminare. Ca substantiv neutru, desemnează un sistem sau un dispozitiv utilizat în fluxurile tehnologice de laborator pentru grefarea funcțiilor azotate.
• amirositură — Rezultatul procesului de amirosi sau aminare; zonă, legătură sau grefare structurală izolată în interiorul unei macromocule sau pe suprafața unui polimer unde a fost introdusă cu succes o grupare amino. Termenul se folosește în jargonul tehnic de laborator pentru a indica modificarea locală obținută în urma unei reacții chimice.
• amuia — Acțiunea de a pândi în tăcere, a mirosi, a adulmeca sau a cerceta cu mare atenție urmele unui animal ori mișcările unei persoane. Folosit adesea în sens figurat pentru a exprima o analiză discretă, precaută și intuitivă a unei situații complexe, înainte de a acționa sau de a lua o decizie definitivă în mediul social ori vânătoresc.
• amuși — Formă verbală regională, variantă a verbului 'amușina' sau 'amuia'; înseamnă a mirosi, a adulmeca, a pândi sau a cerceta cu mare atenție mediul înconjurător pentru a detecta urme, prezența unui animal sau intențiile unei persoane. Este folosit adesea în sens figurat pentru a descrie o tatonare discretă, o investigație precaută sau o încercare intuitivă de a înțelege o situație înainte de a acționa.
• amușina — Acțiunea de a mirosi repetat și cu atenție, specifică animalelor care adulmecă mediul înconjurător pentru a identifica urme, hrană sau prezența altor ființe; a trage aer pe nas pentru a percepe un miros subtil. În sens figurat și familiar, înseamnă a cerceta discret, a investiga pe ascuns, a tona o situație sau a căuta indicii cu multă curiozitate.
• amușinare — Acțiunea de a amușina; procesul de adulmecare, mirosire repetată sau tatonare olfactivă efectuată de un animal ori de o persoană. În sens figurat, reprezintă o acțiune de spionare, investigare curioasă, căutare insistentă de indicii sau verificare discretă a unei stări de lucruri.