#mixt

• aer — Amestecul gazoas invizibil, inodor și insipid care alcătuiește atmosfera Pământului, compus structural în principal din azot (aproximativ 78%) și oxigen (aproximativ 21%), alături de mici cantități de argon, dioxid de carbon și alte gaze. În sens figurat, termenul descrie o înfățișare, o atitudine, o atmosferă specifică unui loc sau o adiere ușoară de vânt.
• aeromaritim — Care se referă simultan la spațiul aerian și la cel maritim; care combină elemente aeronautice și navale ori se desfășoară deasupra mărilor și oceanelor. Termenul descrie în mod uzual linii de transport mixte, misiuni de patrulare și salvare de coastă, exerciții militare combinate sau infrastructuri logistice ce unesc porturile de aeroporturi.
• aeroterestru — Care aparține sau se referă în același timp aerului și pământului, sau care își desfășoară activitatea ori fenomenele specifice în mediul aerian și terestru. În biologie, descrie un biotop complex sau specii care depind de sol pentru adăpost și de atmosferă pentru respirație ori deplasare. În logistică, se aplică sistemelor mixte de transport combinat prin rute aeriene și rutiere.
• aerozină — Combustibil lichid sintetic stocabil, de înaltă performanță, utilizat în propulsia rachetelor și a modulelor spațiale, compus dintr-un amestec în părți egale de hidrazină și dimetilhidrazină asimetrică (UDMH). Această substanță structurală este hipergolică (se aprinde spontan în contact cu un oxidant precum tetraoxidul de azot), fiind esențială pentru motoarele de corecție orbitală ce necesită reporniri multiple fiabile în vid.
• Agrostis tenuis — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), sinonimă parțial cu Agrostis capillaris, cunoscută popular sub numele de pirul fin sau iarba câmpului subțire. Este o componentă majoră a pajiștilor naturale din zonele temperate, fiind extrem de apreciată datorită rezistenței sale remarcabile la soluri sărace, acide sau uscate, fiind utilizată intensiv în amestecurile tradiționale de gazon ornamental pentru parcuri și grădini rezidențiale.
• agrozootehnician — Specialist cu studii tehnice sau medii care se ocupă cu aplicarea practică, coordonarea și supravegherea lucrărilor integrate din sectorul vegetal și cel animal al unei ferme mixte. Acesta monitorizează starea pajiștilor furajere, gestionează rațiile de hrană colectate de pe câmp și controlează fluxurile tehnologice destinate întreținerii animalelor.
• agrozootehniciană — Femeie specialistă cu studii tehnice sau medii care se ocupă cu aplicarea practică, coordonarea și supravegherea lucrărilor integrate din sectorul vegetal și cel animal al unei ferme mixte. Aceasta monitorizează starea pajiștilor furajere, gestionează rațiile de hrană colectate de pe câmp și controlează fluxurile tehnologice destinate întreținerii și bunăstării animalelor.
• aloi — Termen tehnic arhaic și regional utilizat în trecut pentru a desemna un aliaj metalic, în special amestecul de aur sau argint cu metale comune (cum ar fi cuprul), folosit pentru obținerea monedelor ori a bijuteriilor. În sens extins structural, reprezintă un sinonim învechit pentru aliaj, indicând gradul de puritate sau titlul unui metal prețios prelucrat în atelierele monetare vechi.
• aloiu — Formă fonetică regională, arhaică sau coruptă popular pentru cuvântul 'aloi' (aliaj) sau utilizată în mod specific în anumite graiuri locale pentru a desemna un amestec metalic de calitate inferioară ori o compoziție fluidă. În documentele vechi sau în vocabularul meșteșugarilor din zonele miniere istorice, termenul reflectă particularități de pronunție și adaptare structurală a termenilor tehnici împrumutați.
• alpaga — Variantă ortografică învechită, regională sau preluată pe filieră franceză pentru alpaca ori alpacă. În textele comerciale și cataloagele industriale din secolul trecut, termenul desemna stofa fină de lână sau aliajul metalic alb-argintiu din cupru, zinc și nichel, fiind păstrat în arhivele tehnice sub această formă grafică alternantă.
• amalgam — Aliaj obținut prin dizolvarea sau combinarea unui metal (precum aurul, argintul, zincul sau staniul) cu mercurul, utilizat istoric în metalurgia extractivă și în stomatologie pentru realizarea obturațiilor dentare (plombe); (în sens figurat) amestec confuz, eterogen și dezordonat de elemente, idei, sentimente sau persoane complet diferite, reunite într-un tot lipsit de coerență.
• amatocol — Compus chimic organic complex sau amestec coloidal derivat structural din rădăcini aromatice, utilizat experimental în laboratoarele de cercetare ca agent de legare ori în sinteza compușilor macromoleculari. Ca adjectiv, descrie un sistem sau o substanță care conține un astfel de nucleu molecular, fiind un neologism tehnic rar, întâlnit în special în cataloagele de specialitate și indexurile industriale de compuși azotați ori fenolici.
• amestec — Sistem material format din două sau mai multe substanțe ori elemente componente diferite, fizic asociate, care își păstrează proprietățile chimice individuale și pot fi separate prin metode mecanice sau fizice (filtrare, distilare etc.). În sens figurat, reprezintă o îmbinare haotică sau armonioasă de stiluri, influențe, comportamente sociale ori opinii, sau acțiunea de a interveni nepoftit într-o problemă străină.
• amesteca — A pune împreună două sau mai multe substanțe, obiecte ori elemente diferite, agitându-le sau combinându-le pentru a forma un tot omogen ori eterogen. În sens reflexiv sau intranzitiv, înseamnă a interveni fără drept, invitație sau permisiune în treburile, discuțiile ori problemele altei persoane, sau a deveni confuz și a pierde șirul ideilor în timpul unui discurs.
• amestecat — Care conține elemente, substanțe, corpuri sau obiecte diferite puse împreună; care a fost supus procesului de amestecare sau omogenizare fizică. În sens figurat sau social, descrie o structură hibridă, un grup eterogen, o stare confuză de spirit ori o situație caracterizată prin prezența unor sentimente sau influențe contradictorii.
• amestecuș — Amestec la scară redusă, mixtură mică sau combinație simplă de substanțe ori ingrediente făcută în grabă sau în joacă; termen diminutival utilizat uneori în limbajul casnic sau culinar. În sens figurat, poate indica o mică intrigă, o neînțelegere minoră sau o încurcătură neimportantă provocată de confuzia unor fapte.
• anrobare — Acțiunea de a anroba și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire uniformă a agregatelor minerale cu un film subțire de bitum sau alt liant hidrocarbonat. În tehnologia bitumului, calitatea anrobării determină durabilitatea îmbrăcăminții rutiere, prevenind dezlipirea agregatelor sub acțiunea traficului greu și a ciclurilor de îngheț-dezgheț.
• anrobat — Care a fost supus procesului de anrobare; agregat mineral, criblură sau material pietros care a fost învelit și acoperit uniform cu o peliculă fină de bitum, emulsie ori liant hidrocarbonat. În sens tehnic, descrie starea componentelor unei mixturi asfaltice gata de a fi așternute și compactate pe carosabil pentru a forma straturi rutiere impermeabile și rezistente.
• autoamfibie — Autovehicul special proiectat și echipat structural pentru a se deplasa cu aceeași eficiență atât pe uscat, cât și pe apă; mașină sau vehicul militar ori de salvare capabil să plutească și să navigheze datorită unei carcase etanșe și a unui sistem propriu de propulsie acvatică (elice sau jet de apă).
• azeotrop — Amestec lichid format din două sau mai multe componente chimice care fierbe la o temperatură constantă și fixă, păstrându-și compoziția structurală identică atât în faza lichidă, cât și în faza de vapori. Deoarece vaporii generați au exact aceleași proporții de substanțe ca și lichidul din care provin, un azeotrop nu poate fi separat sau purificat prin distilare fracționată simplă, comportându-se termodinamic ca un compus pur unic și necesitând metode speciale de separare, cum ar fi distilarea azeotropă extractivă.