#os

• autosuggestiune — Formă ortografică greșită, hibridă sau barbarism lexical al termenului arhaic autosugestiune, apărută prin contaminarea grafică cu limbile engleză sau franceză (autosuggestion). Acest cuvânt nu este atestat sau recunoscut de normele lingvistice și dicționarele academice curente (DOOM) și este inclus în sistem exclusiv ca variantă de eroare (misspelling) pentru a asigura maparea corectă a căutărilor utilizatorilor.
• autosupraveghea — A-și urmări, a-și monitoriza sau a-și supraveghea în mod conștient și sistematic propriile acțiuni, comportamente, stări emoționale ori parametri fiziologici (precum ritmul cardiac sau tensiunea), fără intervenția directă a unei alte persoane. Acest mecanism reflexiv este utilizat atât în dezvoltarea personală pentru auto-disciplinare, cât și în protocoalele medicale de monitorizare la domiciliu a pacienților cu afecțiuni cronice.
• autosupravegheat — Care este monitorizat, urmărit sau controlat în mod conștient și sistemativ de propria persoană, fără intervenție sau supraveghere din exterior. Se referă la pacienți care își gestionează autonom parametrii de sănătate conform indicațiilor medicale sau la indivizi care își auto-disciplinează acțiunile și comportamentul în cadrul unui program de dezvoltare personală.
• autosupraveghere — Acțiunea de a se autosupraveghea și rezultatul ei; procesul conștient, deliberat și sistematic prin care o persoană își monitorizează propriile gânduri, conduite, reacții emoționale ori funcții biologice. Reprezintă o componentă esențială a autocontrolului, a inteligenței emoționale și a managementului medical autonom, permițând corectarea promptă a abaterilor fără a depinde de asistență exterioară.
• autosusține — A-și asigura singur resursele materiale, financiare, energetice sau funcționale necesare existenței, dezvoltării ori bunei funcționări, fără a depinde de asistență, subvenții sau intervenții exterioare. Se folosește în economie pentru afaceri profitabile independent, în ecologie pentru ecosisteme în echilibru și în psihologie pentru capacitatea unui individ de a-și menține stabilitatea emoțională prin forțe proprii.
• autosusținere — Acțiunea de a se autosusține și rezultatul ei; proces, stare sau capacitate autonomă a unui sistem ori individ de a-și asigura din resurse proprii condițiile de subzistență, stabilitate, funcționare și dezvoltare. Reprezintă un concept cheie în teoriile sustenabilității moderne, indicând atingerea unui prag de independență structurală totală în fața factorilor perturbatori externi.
• autotelic — Care își conține scopul în sine; caracteristic unei activități, opere de artă sau experiențe a cărei rațiune de a fi și recompensă sunt intrinseci, nefiind realizată pentru obținerea unui avantaj exterior, a unui profit sau a unui scop utilitar secundar. În psihologie, definește personalitatea sau starea de flux (flow) în care individul găsește o bucurie profundă în însuși procesul desfășurării unei acțiuni.
• autotelie — Proprietatea sau calitatea a ceea ce este autotelic; caracterul unui sistem, al unei acțiuni sau al unei opere de artă de a-și conține propriul scop și de a găsi justificarea funcțională în sine însuși. Reprezintă un concept opus heteroteliei (acțiunea orientată spre un scop exterior), fiind utilizat pe scară largă în estetică pentru a susține autonomia artei și în teoriile moderne ale motivației umane.
• autotest — Test, analiză sau evaluare pe care o persoană și-o administrează singură ori pe care un sistem tehnic sau informatic o rulează în mod automat pentru a-și verifica starea, performanța ori conformitatea parametrilor operaționali. În medicină, indică dispozitivele rapide de diagnostic la domiciliu (cum sunt cele pentru glicemie sau infecții virale), iar în IT reprezintă o rutină software autonomă de diagnosticare hardware sau de cod.
• autotetraploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă patru seturi identice de cromozomi (4n), toate fiind derivate prin multiplicarea sau duplicarea setului cromozomial de bază al aceleiași specii, fără hibridare interspecifică. Acest fenomen structural genetic, întâlnit frecvent în regnul vegetal, duce adesea la apariția unor plante cu dimensiuni mai mari ale organelor vegetative, flori mai voluminoase și o rezistență sporită la factorii de mediu.
• autotomie — Mecanism biologic de auto-apărare reflex, întâlnit la anumite animale (cum ar fi șopârlele, racii sau insectele), care constă în amputarea sau desprinderea spontană a unui segment de corp ori a unui membru prins sau atacat de un prădător. Acest fenomen structural reflex distrage atenția agresorului și permite animalului să evadeze, membrul pierdut fiind ulterior parțial sau total regenerat prin multiplicare celulară autonomă.
• autotopoagnozie — Simptom clinic neuropsihologic rar, caracterizat prin incapacitatea unui pacient de a recunoaște, localiza sau numi părțile propriului corp sau ale corpului altei persoane, în ciuda păstrării intacte a funcțiilor senzoriale, motorii și a limbajului. Această agnozie structurală a schemei corporale este cauzată de obicei de o leziune focală localizată în lobul parietal stâng (dominant) al creierului.
• autotrof — Organism viu capabil să își sintetizeze singur substanțele organice necesare hrănirii și dezvoltării din compuși anorganici simpli (precum dioxidul de carbon și apa), utilizând o sursă externă de energie. În funcție de originea energiei folosite, aceste organisme se clasifică în fotoautotrofe, care folosesc lumina solară prin fotosinteză (plantele verzi, algele), și chimioautotrofe, care utilizează energia chimică rezultată din oxidarea unor substanțe minerale.
• autotrofic — Care aparține sau se referă la autotrofie; specific modului de nutriție autonom bazat pe sinteza substanțelor organice din compuși anorganici. Acest atribut structural descrie procesele metabolice, sistemele enzimatice sau fazele de dezvoltare celulară în care energia externă este stocată chimic fără dependență de alte organisme vii.
• autotrofie — Proprietate, calitate sau mod de viață al organismelor autotrofe, caracterizat prin capacitatea fiziologică de a-și sintetiza singure substanțele organice necesare hrănirii și dezvoltării din compuși anorganici simpli, folosind o sursă externă de energie (luminoasă sau chimică). Acest fenomen reprezintă fundamentul energetic al majorității ecosistemelor terestre și acvatice, asigurând fixarea carbonului în biosferă.
• autoturn — Utilaj tehnologic complex autosasiat sau vehicul specializat echipat cu o nacelă, o platformă hidraulică elevatoare ori o macara cu structură telescopică verticală, utilizat pentru efectuarea lucrărilor la înălțime (reparații rețele electrice, toaletare arbori, montat panouri publicitare). Dispozitivul combină mobilitatea rapidă a unui camion cu stabilitatea structurală a unei turn de lucru mecanizat.
• autotutela — Facultate sau drept recunoscut unei persoane ori unei autorități publice de a-și proteja, conserva sau restabili prin mijloace proprii interesele juridice ori deciziile administrative, fără a recurge preventiv la intervenția unei instanțe judecătorești; principiu conform căruia administrația își poate revoca sau modifica propriile acte ilegale ori inoportune.
• autozigot — Zigot sau organism diploid care posedă alele identice la un anumit locus genetic, gene care au fost moștenite direct de la un strămoș comun prin consangvinizare sau autofecundare; individ homozigot prin descendență directă (identitate prin descendență).
• autozit — Componentul dintr-un cuplu de monștri dubli sau gemeni siamezi asimetrici care este complet dezvoltat din punct de vedere anatomic și capabil de viață independentă, hrănind și susținând metabolic celălalt geamăn rudimentar, parazit sau incomplet, atașat de corpul său.
• autozom — Oricare dintre cromozomii somatici dintr-o celulă, identici ca număr și structură la cele două sexe ale aceleiași specii, care conțin gene responsabile pentru caracterele somatice și funcțiile generale ale organismului, determinând profilul biologic independent de cel al cromozomilor sexuali (heterozomi). La om, există exact 22 de perechi de autozomi.