#patologie vasculara

• acrocianoză — Afecțiune circulatorie periferică cronică și nedureroasă, caracterizată prin colorarea albăstruie sau lividă a extremităților corpului (mâini, degete, picioare), însoțită de transpirație rece și hipotermie locală. În context clinic, această disfuncție structurală este cauzată de spasmul arteriolelor mici combinat cu dilatarea compensatorie a venulelor capilare, fiind accentuată de expunerea la temperaturi scăzute sau de stres emoțional.
• acroeritroză — Afecțiune circulatorie periferică caracterizată prin colorarea intensă, roșiatică sau purpurie, persistentă și adesea simetrică a extremităților corpului (mâini, picioare, degete). În context clinic, această disfuncție structurală este provocată de o dilatare permanentă a plexurilor capilare și arteriolare distale, fiind frecvent însoțită de o senzație de căldură locală, parestezii sau edem ușor, intensificate de ortostatism prelungit sau căldură.
• aortoclazie — Ruptură patologică, spontană sau traumatică a peretelui aortei, reprezentând o urgență medicală de o gravitate extremă care provoacă o hemoragie internă masivă, adesea fatală. Acest fenomen structural survine de regulă ca o complicație finală a unui anevrism avansat sau în urma unui traumatism toracic sever, distrugând complet continuitatea tunicii vasculare.
• arteriectazie — Dilatare patologică, anormală și permanentă a peretelui unei artere, congenitală sau dobândită în urma unor procese degenerative, aterosclerotice ori inflamatorii. Acest fenomen structural slăbește rezistența musculară a vasului de sânge, crescând riscul de formare a unui anevrism sau de producere a unei hemoragii interne severe prin fisurarea tunicii vasculare.
• arterioflebită — Proces inflamator acut sau cronic care afectează simultan o arteră și vena sa satelit, provocând modificări structurale ale pereților vasculari și crescând semnificativ riscul de apariție a trombozei duble. Această corelație patologică se manifestă adesea în cadrul unor infecții locale extinse, traumatisme severe sau afecțiuni autoimune sistemice.
• arteriolit — Formațiune calcaroasă sau calcul microscopic localizat parazitar în peretele ori în lumenul unei arteriole, apărut în urma calcificării unui tromb organizat sau prin degenerarea minerală a tunicii elastice. Acest fenomen structural rigidizează vasul și blochează parțial microcirculația locală, fiind asociat cu tulburări vasculare metabolice sau cu procese degenerative severe de îmbătrânire celulară.
• arteriomalacie — Afecțiune patologică caracterizată prin înmuierea anormală și pierderea consistenței elastice a pereților arteriali, cauzată de degenerarea țesutului conjunctiv sau de distrugerea fibrelor musculare netede. Acest fenomen structural reduce capacitatea vaselor de a rezista presiunii sangvine crescute, favorizând apariția dilatărilor anevrismale sau a rupturilor vasculare spontane.
• arteritic — Care aparține arteritei sau este caracteristic acesteia; pacient care suferă de o inflamație patologică a pereților arteriali, indusă de procese autoimune, infecțioase sau imuno-alergice. În sens clinic, descrie leziunile structurale, modificările histopatologice de la nivelul tunicilor vasculare și manifestările secundare ce afectează fluxul sangvin regional.
• arteritică — Formă de feminin singular a adjectivului 'arteritic'; care prezintă o natură inflamatorie arterială sau este asociată cu manifestările clinice ale unei arterite. Se folosește frecvent pentru a descrie afecțiuni vasculare sau complicații organice severe (neuropatie optică arteritică, leziune arteritică).
• asfigmie — Simptom clinic constând în absența totală sau temporară a pulsațiilor arteriale, resimțită la palparea arterelor periferice. Acest fenomen structural-circulator apare de obicei din cauza unei obstrucții vasculare severe, a unei embolii, a unei stenoze avansate sau în stările severe de șoc și stop cardio-respirator, indicând o prăbușire a presiunii sanguine sau o întrerupere locală a fluxului arterial.