#plumb

• acanthocrater — Gen de plante perene xerofite, adesea spinoase și cu habitus de tufă pernuță, aparținând familiei Plumbaginaceae. Aceste plante sunt native din regiunile aride și muntoase ale Asiei Centrale și Orientului Mijlociu (în special în Iran și Afganistan), fiind adaptate anatomic la soluri stâncoase, sărace și la climate aspre, cu variații extreme de temperatură.
• aerisitor — Dispozitiv tehnic, piesă sau supapă montată într-o instalație (de încălzire, hidraulică sau de frânare) cu scopul de a elimina automat ori manual aerul sau bulele de gaz acumulate parazitar în circuite. De asemenea, termenul desemnează orice deschidere de dimensiuni reduse sau grilă concepută structural pentru a asigura ventilarea pasivă a unei incinte.
• alic — Formă singulară regresivă, arhaică sau regională folosită în graiurile locale din anumite provincii pentru alică (mai frecvent utilizat la plural: alici); mică bilă de plumb sau din alt metal dur folosită ca proiectil pentru cartușele armelor de vânătoare. În mod rarisim, în terminologia meșteșugărească veche, termenul putea desemna și o mică așchie de piatră, un fragment metalic restat sau o defecțiune fină apărută în turnarea fontelor.
• alică — Mică bilă de plumb, oțel sau alt metal dur, folosită în număr mare drept încărcătură (proiectil multiplu) în cartușele armelor de vânătoare cu țeavă lisă; alice. În mod rarisim, în atelierele mecanice vechi, termenul desemnează o mică așchie de piatră sau o defecțiune măruntă (suflură) apărută pe suprafața pieselor metalice turnate defectuos.
• alice — Proiectile sferice de dimensiuni mici, fabricate de regulă din plumb, oțel sau alte aliaje metalice grele, utilizate ca încărcătură multiplă în cartușele destinate armelor de vânătoare cu țeavă lisă. Acest tip de muniție este conceput structural pentru a se dispersa într-un grup compact după părăsirea țevii, crescând probabilitatea de lovire a țintelor în mișcare rapidă prin crearea unui nor de impact distribuit geometric.
• alici — Acțiunea de a transforma bucăți de metal brut în granule sferice mici sau proiectile (alice) prin topire, turnare controlată sau procedee mecanice de calibrare. În sens industrial extensiv, termenul se referă la sablarea sau tratarea unei suprafețe metalice dure prin bombardarea ei continuă cu alice de oțel ori fontă, având ca scop curățarea ruginii, eliminarea bavurilor sau ecruisarea structurală a materialului.
• altait — Mineral metalic rar, un telurură de plumb cu formula chimică PbTe, care cristalizează în sistemul cubic (izometric); se remarcă structural printr-o culoare alb-gălbuie sau argintie cu reflexe galbene strălucitoare, densitate ridicată și o clivabilitate perfectă. A fost descoperit inițial în Munții Altai, de unde îi provine și numele, fiind întâlnit în filoanele hidrotermale asociat adesea cu aurul nativ și alte telururi.
• Amorpha canescens — Denumirea științifică a unei specii de subarbust pitic și peren din genul Amorpha, cunoscut popular sub numele de 'planta de plumb' (leadplant). Este originar din pajiștile din centrul Americii de Nord și se distinge prin frunzele sale compuse acoperite cu perișori fini, de culoare cenușie-argintie, și prin inflorescențele spicate dense de culoare violet-strălucitor, fiind o plantă rezistentă la secetă și incendii.
• antimoniu — Element chimic cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, situat în grupa a 15-a a tabelului periodic, fiind un metaloid lucios, de culoare alb-argintie, casant și cu o conductibilitate termică și electrică scăzută. În sens structural și industrial, este utilizat pe scară largă la fabricarea aliajelor antifrecare, a plăcilor pentru acumulatori, a materialelor semiconductoare și ca agent ignifugant.
• apă-albă — Denumire populară sau arhaică pentru cataractă, afecțiune oftalmologică manifestată prin opacifierea parțială sau totală a cristalinului la om sau animale, provocând pierderea treptată a vederii; în medicina veterinară empirică, termenul descrie și o soluție apoasă dezinfectantă, slab plumbică, utilizată extern pentru spălarea rănilor, inflamațiilor sau ulcerelor cutanate.
• apastop — Denumire tehnică sau comercială utilizată pentru a desemna un dispozitiv, o supapă de siguranță ori un material hidroizolant special conceput structural pentru a opri instantaneu fluxul, scurgerea sau infiltrarea apei în instalațiile sanitare ori prin pereții clădirilor.
• Armeria — Gen taxonomic de plante erbacee perene din familia Plumbaginaceae, ce cuprinde numeroase specii cunoscute popular sub numele de 'limba peștelui' sau 'iarba de dinți' (ex: Armeria maritima); aceste plante cresc adesea în zone de coastă stâncoase sau montane, formând tufe dense, compacte, decorate cu inflorescențe globuloase de culoare roz, purpurie sau albă, utilizate frecvent în amenajarea grădinilor alpine.
• Armeria caespitosa — Denumire științifică pentru o specie endemică de plantă perenă din familia Plumbaginaceae, originară din regiunile muntoase din centrul Spaniei. Această plantă de stâncărie formează tufe compacte, dense, sub formă de pernițe joase, având frunze liniare rigide și inflorescențe globuloase compacte, formate din flori delicate de culoare roz sau liliachie, fiind extrem de apreciată în designul grădinilor alpine datorită rezistenței sale structurale deosebite la secetă și soluri sărace.
• Armeria maritima — Denumire științifică pentru o specie populară de plantă erbacee perenă din familia Plumbaginaceae, cunoscută comun sub numele de iarbă-de-mar sau armeria de coastă. Această plantă structural rezistentă la salinitate mare este nativă pe coastele maritime din emisfera nordică, formând tufe compacte ca de iarbă, cu tulpini erecte ce poartă inflorescențe globuloase roz, albe sau purpurii, fiind utilizată masiv ca plantă ornamentală de bordură și stâncărie.
• Armeria pseudoarmeria — Specie de plantă erbacee perenă din familia Plumbaginaceae, nativă în regiunile de coastă ale Portugaliei, cultivată frecvent ca plantă ornamentală în grădini stâncoase sau borduri datorită rezistenței sale deosebite. Planta formează tufe dense de frunze verzi, lanceolate și late, din mijlocul cărora se ridică tulpini rigide ce susțin inflorescențe globuloase mari, alcătuite din numeroase flori mici, de culoare roz sau albă, asemănătoare unor pomponi decorativi.
• Bacovia — Pseudonimul literar al lui George Vasiliu (1881–1957), unul dintre cei mai importanți poeți români, reprezentant de seamă al simbolismului autohton și precursor al modernismului. Opera sa, remarcabilă prin atmosfera sa structurală de plumb, nevroză, monotonie și claustrare urbană, a redefinit sensibilitatea poetică românească, utilizând cromatici obsedante (negru, violet, gri) și motive recurente precum ploaia apăsătoare, cavoul și declinul biologic.
• bacovian — Care aparține marelui poet simbolist George Bacovia, referitor la opera, stilul sau universul său artistic; specific atmosferei sumbre, melancolice și apăsătoare din poeziile sale. În sens structural, termenul descrie un cadru estetic dominat de culori obsedante, claustrare urbană, nevroză, monotonie muzicală și sentimentul descompunerii biologice sau existențiale.