#programare

• a aborta — A pierde sau a întrerupe în mod prematur, spontan ori provocat, evoluția unei sarcini (avort); (în informatică și tehnologie, prin extensie modernă) a opri forțat executarea unui program, a unui script sau a unei operațiuni tehnice înainte de finalizarea sa completă; (în sens figurat, livresc) a eșua în realizarea unui plan, a unui proiect sau a unei acțiuni în fazele sale incipiente.
• abort — Comandă, acțiune sau procedură de urgență utilizată în informatică, programare și tehnologie aerospațială pentru a opri forțat și imediat un proces, o execuție de cod, o aplicație software sau o misiune operațională înainte de finalizarea sa firească; (în medicină, livresc) termen rar preluat din engleză sau latină utilizat ca sinonim pentru avort sau întrerupere prematură a evoluției unui embrion ori a unui proces patologic.
• abortare — Acțiunea de a aborta sau de a întrerupe prematur un proces; pierderea spontană sau provocată a unei sarcini (termen medical utilizat ca sinonim modern pentru avortare); (în informatică și tehnologie) procesul de oprire forțată și imediată a executării unui program, a unui script, a unei tranzacții de date sau a unei misiuni operaționale înainte de finalizarea programată; (în sens figurat) eșuarea timpurie a unui plan sau proiect.
• abstractizare — Operația mentală sau procesul prin care se separă esențialul de neesențial, extrăgându-se însușirile generale și comune ale unei clase de obiecte și ignorându-se trăsăturile lor particulare, concrete sau accidentale. În informatică, reprezintă tehnica de a ascunde detaliile complexe de implementare din spatele unei interfețe simple, facilitând dezvoltarea sistemelor software.
• abstractizat — Care a fost supus unui proces de abstractizare; transformat dintr-o formă concretă, materială sau particulară într-un concept pur teoretic, o schemă logică sau un simbol general. În artele vizuale, descrie un stil în care elementele lumii reale sunt simplificate sau geometrizate, pierzându-și detaliile figurative anatomice sau naturale.
• afișabil — Care poate fi afișat, expus sau prezentat în mod vizibil pe un ecran electronic, pe un monitor, pe un panou publicitar sau pe orice alt dispozitiv de redare a informației. În programare și design digital, termenul descrie datele, caracterele sau elementele grafice care îndeplinesc condițiile tehnice de formatare și compatibilitate pentru a fi randate corect și făcute accesibile utilizatorului.
• AHPL — Acronim pentru 'A Hardware Programming Language' (Un limbaj de programare hardware), reprezentând un limbaj structural de descriere hardware (HDL) timpurie, dezvoltat pe baza sintaxei APL în anii 1970 de către Hill și Peterson. Este utilizat în mediul academic și în proiectarea sistemelor digitale pentru modelarea structurală și comportamentală a transferurilor la nivel de registru (RTL) și pentru simularea precisă a microarhitecturilor digitale.
• alfanumeric — Care conține sau utilizează atât litere ale alfabetului, cât și cifre (numere) dintr-un sistem numeric dat; prin extensie, se referă la un set de caractere sau la un cod compus din combinarea elementelor literale și numerice. În informatică și securitatea cibernetică, conceptul este fundamental pentru definirea tipurilor de date, validarea formularelor web și crearea de parole complexe menite să reziste atacurilor de tip brute-force.
• algorigramă — Reprezentare grafică, schematică și standardizată a unui algoritm, realizată cu ajutorul unor blocuri geometrice specifice (dreptunghiuri, romburi, paralelograme) unite prin săgeți direcționale care indică fluxul de execuție a instrucțiunilor; schemă logică. În ingineria software și analiza sistemelor, reprezintă un instrument vizual esențial utilizat pentru proiectarea, documentarea și optimizarea pașilor logici necesari rezolvării unei probleme înainte de scrierea efectivă a codului sursă.
• algoritm — Set finit, ordonat, univoc și riguros de reguli, instrucțiuni sau pași logici care, executați într-o succesiune determinată pornind de la un set de date inițiale, conduc în mod obligatoriu la rezolvarea unei probleme sau la obținerea unui rezultat precis. În informatică și inteligența artificială, reprezintă fundamentul logic al oricărui program software sau algoritm de calcul (precum criptarea, sortarea sau sortarea rețelelor neuronale), fiind caracterizat prin finitudine, claritate și eficiență computatională.
• algoritmic — Care aparține algoritmilor, privitor la algoritmi; care se bazează pe algoritmi sau este exprimat prin intermediul pașilor și instrucțiunilor algoritmice. În programare și inginerie software, termenul descrie un mod de gândire structurat, procese de calcul automatizate sau sisteme de tranzacționare financiară conduse de reguli logice fixe, finite și matematice, în opoziție cu procesele euristice sau pur intuitive.
• algoritmică — 1. Ramură a informaticii și matematicii aplicate care se ocupă cu studiul, proiectarea, analiza structurală și optimizarea algoritmilor de calcul. 2. Formă de feminin pentru adjectivul 'algoritmic'; care utilizează sau aparține structurilor riguroase și ordonate de instrucțiuni. Ca disciplină, algoritmica analizează complexitatea spațială și temporală a procedurilor logice, stabilind metodele fundamentale pentru rezolvarea eficientă a problemelor pe calculator.
• algoritmiza — A supune o problemă, un proces, o activitate, un set de operații sau un raționament abstract unui proces de descompunere în pași logici, exacți, ordonați și finiți; a exprima sau a formaliza sub formă de algoritm. În ingineria software și modelarea computațională, termenul descrie etapa esențială de structurare a fluxurilor de lucru reale sau a conceptelor științifice într-un limbaj algoritmic precis, transformându-le în proceduri care pot fi ulterior programate și executate în mod automat de către un calculator.
• algoritmizat — Care este organizat, structurat, descompus sau exprimat sub formă de algoritm; supus unui proces de formalizare algoritmică. În programare și ingineria sistemelor, termenul descrie un proces, un raționament sau un flux de lucru operațional ale cărui reguli, etape și excepții sunt complet definite prin pași logici, exacți și finiți, fiind pregătit pentru a fi executat în mod automat de un computer.
• aloca — A destina, a repartiza sau a atribui în mod oficial o sumă de bani, fonduri financiare, resurse materiale ori active logice (cum ar fi memoria unui calculator) unui anumit scop, unui proiect sau unei instituții. În sens modern și tehnologic, acțiunea presupune fixarea prin decizie managerială sau prin execuția unui algoritm software a unui stoc delimitat de unități utilitare pentru optimizarea unui sistem de lucru.
• amag — Formă prescurtată sau acronim utilizat în tehnica digitală, ingineria audio și prelucrarea semnalelor pentru a desemna magnitudinea absolută a unui semnal acustic sau electronic (provenit din 'amplitude magnitude'); de asemenea, în informatică și programare, termenul poate reprezenta un identificator tehnic de variabilă sau o extensie de fișier specifică unor baze de date compactate ori biblioteci grafice proprietare.
• and — Operator logic boolean fundamental utilizat în informatică, electronică digitală și logică matematică, ce corespunde conjuncției gramaticale 'și'. Acesta returnează valoarea structurală de 'adevărat' (1) exclusiv în situația în care toate variabilele, expresiile sau condițiile de intrare introduse sunt simultan adevărate, fiind reprezentat tehnic prin porți logice în arhitectura microprocesoarelor.
• apel — Acțiunea de a chema, de a se adresa cuiva sau de a solicita sprijinul unei autorități ori comunități; semnal sonor, vizual sau electronic prin care se realizează o conexiune telefonică ori digitală între două terminale. În drept, reprezintă o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de primă instanță, solicitând rejudecarea cauzei în fond de către o instanță superioară, iar în programare desemnează execuția unei funcții sau a unei rutine software specifice.
• apelare — Acțiunea de a apela; proces tehnic de formare a unui număr de telefon sau de trimitere a unui semnal digital pentru a iniția o conexiune. În informatică, semnifică acțiunea de invocare a unei funcții, a unei proceduri ori a unui API în codul sursă al unui program, în timp ce în sens comun reprezintă adresarea directă către o resursă, o persoană sau o autoritate morală.
• apelat — Care a fost contactat prin intermediul unui apel telefonic sau digital; abonat sau terminal receptor către care s-a inițiat o conexiune electronică. În context juridic, desemnează decizia sau hotărârea de fond împotriva căreia s-a declarat apel, ori persoana chemată în fața instanței superioare, iar în informatică indică funcția sau componenta de cod executată de un apelitor.