#sinus maxilar
- alotriodonție — Anomalie dentară congenitală sau stare patologică structurală caracterizată prin prezența sau dezvoltarea unor dinți în poziții complet aberante, atipice ori în afara arcadelor alveolare normale (cum ar fi în interiorul sinusului maxilar, pe palat sau în fosele nazale); de asemenea, poate defini grefarea sau transplantarea unui dinte străin (heterolog). Acest fenomen clinic necesită adesea intervenții chirurgicale ortodontice complexe pentru a preveni distrugerea structurilor osoase învecinate.
- antral — Care aparține unui antrum sau care se referă la o cavitate anatomică închisă; cel mai frecvent termenul descrie regiunea inferioară a stomacului (antrul piloric) sau sinusul maxilar (antrul lui Highmore). În gastroenterologie, definește structurile sau procesele patologice localizate strict la nivelul porțiunii gastrice distale care precede canalul piloric.
- antroscop — Instrument medical endoscopic, rigid sau flexibil, prevăzut cu un sistem optic de iluminare și vizualizare lenticulară, utilizat pentru examinarea clinică directă și diagnosticarea cavităților anatomice, în special a sinusului maxilar (antrul Highmore); dispozitiv optic de precizie introdus prin meatul nazal pentru investigarea stării mucoasei sinusale.
- antrostomie — Intervenție chirurgicală care constă în deschiderea unei breșe permanente sau temporare într-o cavitate naturală a corpului, în special în sinusul maxilar (antrul Highmore), prin peretele nazal, cu scopul de a asigura un drenaj continuu și o ventilație eficientă a secrețiilor patologice.
- antru — Cavitate anatomică naturală, situată în interiorul unui os sau al unui organ cavitar; termen utilizat cel mai frecvent pentru a desemna porțiunea inferioară a stomacului (antrul piloric), sinusul maxilar (antrul Highmore) sau cavitatea din osul temporal (antrul mastoidian), având rol esențial în depozitare, secreție sau drenaj fluid.