#spini

• acantifer — Termen anatomic și zoologic utilizat pentru a descrie un organism, un organ sau o structură anatomică acoperită cu spini, ghimpi sau formațiuni rigide ascuțite ori care poartă astfel de elemente defensive. În taxonomie și paleontologie, acest adjectiv constituie un criteriu morfologic esențial pentru descrierea și clasificarea anumitor specii de nevertebrate marine (cum sunt radiolarii sau unii briozoari) sau reptile fosile ale căror exoschelete sau cochilii sunt prevăzute cu prelungiri spinoase.
• acantiform — Termen descriptiv utilizat în științele biologice pentru a defini o structură organică, un organ, un ghimpe sau o prelungire anatomică ce prezintă o formă asemănătoare cu cea a unui spin ori a unei frunze de acant. Acest adjectiv morfologic este aplicat pe scară largă în taxonomie pentru a descrie apofizele ascuțite ale unor vertebre, formele solzilor la anumite specii de pești sau configurația geometrică a excrescențelor cuticulare la nevertebrate.
• acantofil — Termen morfologic vegetal utilizat ca adjectiv pentru a descrie o plantă care prezintă o afinitate ecologică deosebită pentru mediile populate de specii spinoase sau ale cărei frunze s-au transformat parțial ori total în spini sau ghimpi (adaptare tipică la secetă). Ca substantiv masculin, definește o structură anatomică foliară modificată evolutiv într-un ac ascuțit și rigid (cum este cazul frunzelor de la cactuși sau de la unele specii de salcâm), având rolul de a reduce pierderile de apă prin transpirație și de a asigura autoapărarea.
• acantofor — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un organ sau o structură anatomică dotată cu elemente purtătoare de spini, ghimpi ori proeminențe rigide ascuțite. Ca substantiv masculin, definește o piesă scheletică, un apendice sau o zonă cuticulară specializată care susține ori poartă un spin defensiv (întâlnit frecvent în structura exoscheletului la unele crustacee marine, briozoare sau pești fosili din era Paleozoică).
• acantoid — Termen descriptiv utilizat în științele biologice și medicale ca adjectiv pentru a defini un organ, o excrescență, o structură celulară sau un element anatomic care are aspectul, forma sau caracteristicile unui spin ori ale unui ghimpe. În anatomia umană și comparată, este utilizat uneori pentru a descrie profilul ascuțit al unor apofize osoase sau forma spiculilor membranari întâlniți în anumite modificări patologice ale țesuturilor.
• acantologie — Ramură specializată sau tratat din cadrul științelor biologice (botanică și zoologie) care se ocupă cu studiul sistematic, clasificarea, structura anatomică și rolul ecologic al spinilor, ghimpiilor, țepilor sau formațiunilor rigide ascuțite prezente la plante și animale. Termenul guvernează cercetările axate pe adaptările morfologice defensive și adaptative ale organismelor xerofite ori ale nevertebratelor și vertebratelor armate cu ghimpi.
• acățăcios — Care are proprietatea sau tendința de a se prinde, de a se fixa ori de a se agăța cu ușurință de suprafețe, haine sau alte plante; agățător. În terminologia populară rurală, adjectivul descrie plantele agățătoare cu spini mari sau cârcei pronunțați (cum sunt mărăcinii, iedera sau scaieții) și, în sens figurat, o persoană extrem de sâcâitoare, insistentă sau certăreață de care nu poți scăpa ușor.
• Acrocomia — Gen de plante monocotiledonate din familia palmierilor (Arecaceae), originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Americii Centrale și de Sud. Acești palmieri structurali sunt caracterizați prin tulpini masive acoperite cu spini lungi și ascuțiți și coroane dense de frunze penate, specia cea mai cunoscută fiind Acrocomia aculeata, utilizată intens pentru extracția de uleiuri industriale și biocombustibil din pulpa și sâmburele fructelor.
• actinacant — Termen zoologic utilizat pentru a descrie un organism, o structură anatomică sau un element scheletic prevăzut cu spini, spiculi ori prelungiri ascuțite dispuse în mod radiar. În contextul paleontologiei și al taxonomiei acvatice, descrie în mod specific morfologia anumitor radiolari, sponzi sau faune marine străvechi ale căror elemente de susținere rigide pornesc dintr-un centru comun sub formă de raze înțepătoare.
• Ancistrocactus — Gen de plante suculente din familia Cactaceae, originar din zonele aride și semideșertice din sudul Statelor Unite (Texas) și nordul Mexicului. Cuprinde cactuși de dimensiuni relativ mici, cu corp globular sau cilindric, coaste bine definite și areole prevăzute cu spini centrali puternici, dintre care cel puțin unul este lung și curbat pronunțat în formă de cârlig, trăsătură morfologică ce dă și numele genului.
• Ancistrocactus brevihamatus — Specie de cactus endemică în zonele aride din Texas și nordul Mexicului, caracterizată prin tulpini globuloase sau cilindrice de dimensiuni mici, coaste pronunțate și spini centrali puternic încovoiați sub formă de cârlig. Planta prezintă o adaptabilitate extremă la secetă profundă și dezvoltă flori campanulate de culoare galben-verzuie, roz sau brun-roșiatică, fiind apreciată în colecțiile de suculente pentru morfologia sa defensivă spectaculoasă.
• Aralia spinosa — Denumirea științifică binominală a bastonului lui Hercule (Hercules' club), un arbust mare sau arbore de dimensiuni mici, foios, din familia Araliaceae, nativ din estul Statelor Unite. Este recunoscut în botanică prin tulpini și ramificații acoperite cu ghimpi foarte ascuțiți, frunze dublu compuse uriașe (printre cele mai mari din flora Americii de Nord) și inflorescențe terminale masive sub formă de panicule albe, urmate de bace purpurii închise iubite de păsări.
• Astrophytum asterias — Specie endemică de plante suculente din genul Astrophytum (familia Cactaceae), de dimensiuni mici, cu tulpină globuloasă, turtită și complet lipsită de spini, divizată de regulă în fix 8 coaste plane și regulate. Suprafața sa verzui-cenușie este decorată cu numeroși trichomi (pete albe microscopice din perișori), având în centru areole mari, lânoase, din care apar flori galbene cu centrul roșu-portocaliu; este o specie protejată, aflată în pericol de dispariție în mediul său nativ din Mexic și Texas.
• Astrophytum capricorne — Specie de plante xerofite din genul Astrophytum (familia Cactaceae), originară din regiunile semideșertice ale Mexicului (deșertul Chihuahuan), caracterizată printr-o tulpină sferică ce devine cilindrică la maturitate, divizată în 7-8 coaste ascuțite. Specia se distinge prin spinii săi lungi, flexibili, aplatizați și răsuciți, care amintesc de coarnele unei capre (sau ale capricornului), și prin florile sale mari, galbene, cu un centru purpuriu sau roșu intens.
• Astrophytum myriostigma — Specie de cactuși suculenți din genul Astrophytum (familia Cactaceae), originară din zonele muntoase și aride ale Mexicului central și nordic. Planta are o tulpină globuloasă, complet lipsită de spini, divizată de obicei în 5 coaste proeminente, ceea ce îi conferă un aspect stelat tridimensional; întreaga sa epidermă este acoperită dens de mii de trichomi (pete albe microscopice), dându-i o nuanță caracteristică alb-argintie, iar florile sale mari sunt galbene pur, fără centru roșu.
• Astrophytum ornatum — Cea mai mare și mai viguroasă specie de cactuși din genul Astrophytum (familia Cactaceae), endemică în canioanele și pantele calcaroase din Mexicul central (statele Querétaro și Hidalgo). Planta are o tulpină sferică în tinerețe care devine columnară la maturitate, putând atinge peste un metru înălțime; prezintă 8 coaste spiralate subtil, este înarmată cu spini lungi, rigizi și gălbui, iar epiderma sa este decorată cu benzi ornamentale curbate de trichomi albi, având flori mari galbene.