#stele

• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• actinostel — Tip arhaic de cilindru central (stel) caracteristic tulpinilor și rădăcinilor unor plante vasculare primitive (cum sunt pteridofitele), reprezentând o varietate structurală de protostel. În secțiune transversală, xilemul central nu are formă circulară, ci prezintă proeminențe sau brațe dispuse în mod radiar (sub formă de stea), fiind complet înconjurat de o bandă periferică de floem, configurație ce optimizează rezistența mecanică și conducerea sevei.
• alcyone — Cea mai strălucitoare stea din mănunchiul Pleiadelor (Eta Tauri), situată în constelația Taurului, denumită după una dintre cele șapte fiice mitologice ale lui Atlas și ale Pleionei. În astrofizică, reprezintă o stea gigantă alb-albastră cu o viteză de rotație extrem de ridicată, înconjurată de un disc masiv de gaz expulzat.
• Almageste — Formă grafică sau variantă folosită uneori pentru 'Almagesta', faimosul tratat matematic și astronomic scris în secolul al II-lea d.Hr. de Claudiu Ptolemeu în Alexandria. Lucrarea reprezintă sinteza supremă a astronomiei antice grecești, propunând modelul geocentric al Universului (în care Pământul se află imobil în centru, înconjurat de sferele planetare și stelare) care a dominat gândirea științifică europeană și islamică timp de peste paisprezece secole, până la revoluția copernicană.
• Ambarțumian — Nume de familie de origine armeană, celebru la nivel mondial datorită astrofizicianului sovietic armean Viktor Ambarțumian (Ambartsumian / Ambartsumyan, 1908–1996). Acesta a fost un pionier al astrofizicii teoretice, fondator al Observatorului din Biurakan, cunoscut pentru descoperirea asociațiilor stelare, studii asupra evoluției galaxiilor, fizicii nebuloaselor gazoase și dinamicii sistemelor stelare, numele său fiind un reper major în istoria astronomiei moderne.
• ambulacrar — Care aparține ambulacrului, privitor la ambulacru sau la sistemul acvifer al echinodermelor (cum sunt stelele sau aricii de mare). Termenul descrie elementele anatomice, zonele perforate ale exoscheletului sau picioarele hidraulice flexibile utilizate de aceste organisme marine pentru locomoție, fixare, respirație și capturarea hranei în mediul lor natural.
• amfifloic — Care prezintă sau este caracterizat prin prezența țesutului liberian (floem) de ambele părți ale țesutului lemnos (xilem); adjectiv utilizat în anatomia plantelor pentru a defini un tip structural de cilindru central (sifonostel amfifloic sau solenostel), întâlnit frecvent la ferigi, unde măduva centrală este înconjurată succesiv de un inel intern de floem, un inel central de xilem și un inel extern de floem.
• Andromeda — Eroină din mitologia greacă, fiica regelui Cefeu și a Casiopeii, salvată de Perseu dintr-un monstru marin. În astronomia modernă, termenul desemnează constelația din emisfera nordică și, mai ales, Galaxia Andromeda (M31), o galaxie spirală uriașă aflată la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină de Pământ, recunoscută structural ca fiind cel mai apropiat vecin galactic major al Căii Lactee.
• Antares — Cea mai strălucitoare stea din constelația Scorpionul și una dintre cele mai mari stele cunoscute, clasificată ca o supergigantă roșie aflată în etapele avansate ale evoluției sale stelare. Datorită nuanței sale distincte de roșu-portocaliu și a poziției sale pe cerul nocturn în apropierea eclipticii, numele său provine din limba greacă veche și înseamnă 'rivalul lui Marte', fiind adesea confundată vizual cu această planetă.
• Argelander — Numele de familie al celebrului astronom german Friedrich Wilhelm Argelander (1799–1875), recunoscut la nivel mondial pentru contribuțiile sale fundamentale în astrofizica observațională și cartografierea stelară. Acesta a coordonat realizarea catalogului 'Bonner Durchmusterung' (1859-1862), o lucrare structurală de referință care a înregistrat poziția și magnitudinea a peste 324.000 de stele din emisfera nordică, revoluționând studiul stelelor variabile și stabilind standardele moderne pentru fotometria astronomică.
• Aristion — Nume propriu antic purtat de personalități istorice elene, cel mai cunoscut fiind Aristion, filozof epicurean și tiran al Atenei din secolul I î.Hr., care s-a aliat cu Mitridate al VI-lea Eupator în războiul împotriva Romei și a rezistat faimosului asediu al lui Sulla. Numele este corelat, de asemenea, cu arta funerară clasică prin celebra 'Stelă a lui Aristion', o capodoperă a sculpturii arhaice realizată de Aristocles, ce înfățișează un războinic grec (hoplit) în armură completă.
• Aristofan — Cel mai important dramaturg și poet comic al Atenei antice, considerat părintele comediei vechi și un maestru incontestabil al satirei politice și sociale. Operele sale geniale, remarcabile prin umor mușcător, fantezie debordantă și critică necruțătoare la adresa demagogilor, filozofilor și a războiului peloponeziac, oferă o radiografie structurală unică a societății ateniene din secolul al V-lea î.Hr.
• Aschaffenburg — Oraș cu statut de district urban situat în regiunea administrativă Franconia Inferioară, în nord-vestul landului Bavaria, Germania, amplasat pe malul râului Main. Cunoscut istoric ca fostă reședință secundară a arhiepiscopilor și electorilor de Mainz, orașul este renumit pentru Castelul Johannisburg și pentru arhitectura sa de influență renascentistă, fiind supranumit simbolic 'Nisa din Bavaria' datorită climatului său blând.
• asterism — Fenomen optic remarcabil întâlnit la unele cristale și pietre prețioase (precum safirul stelat sau rubinul stelat), manifestat prin apariția unei reflexii luminoase în formă de stea cu mai multe raze, determinat de refracția luminii pe microincluziuni orientate geometric; în astronomie, indică un grup mic de stele care formează o figură geometrică recunoscută pe cerul nopții, dar nu constituie o constelație oficială; în tipografie, reprezintă un grup de trei asteriscuri (⁂) utilizat pentru a separa secțiunile unui text.
• asteroidea — Clasă taxonomică majoră de nevertebrate marine din încrengătura Echinodermata, care grupează toate speciile adevărate de stele de mare; sunt caracterizate printr-un corp plat în formă de disc central din care pornesc simetric mai multe brațe radiate (de regulă cinci), acoperite cu un exoschelet calcaros și prevăzute cu picioare ambulacrare pentru deplasare.
• asterozoare — Subîncrengătură sau grupare taxonomică majoră (Asterozoa) în cadrul încrengăturii Echinodermata, care reunește toate echinodermele cu corp stelat și simetrie radiată neschimbată; include două clase mari actuale: Asteroidea (stelele de mare adevărate) și Ophiuroidea (stelele de mare fragile sauofiurele).
• astro — Element prim de compunere savantă provenit din grecul „astron” care servește la formarea unor cuvinte referitoare la stele, corpuri cerești sau spațiul cosmic. Folosit independent în limbajul colocvial modern, în tehnologie sau în comunitățile de pasionați, termenul desemnează astrofotografia, echipamentele destinate observării cerului sau platformele software optimizate pentru procesarea imaginilor nocturne.
• astrocompas — Varianta sinonimică modernă a termenului astrobusolă; instrument mecanic, optic sau electronic utilizat pentru determinarea nordului adevărat, a cursului unui vehicul și a azimutului prin vizarea directă și urmărirea corpurilor cerești. Acest dispozitiv joacă un rol crucial în navigația aeriană sau maritimă de mare altitudine și de mare precizie, funcționând ca sistem redundant independent în cazul defectării echipamentelor magnetice sau electronice de tip GPS.
• astrofizic — Care aparține astrofizicii, privitor la astrofizică; care se referă la aplicarea legilor, metodelor și principiilor fizicii în studiul structurii, compoziției chimice, evoluției și fenomenelor dinamice ale corpurilor cerești (stele, planete, galaxii, găuri negre) și ale spațiului interstelar. Definește de asemenea instrumentele, cercetările sau modelele matematice utilizate pentru explicarea comportamentului materiei și energiei la scară cosmică.
• astrofizică — Ramură a astronomiei și a fizicii moderne care studiază proprietățile fizice, compoziția chimică, structura, dinamica și evoluția corpurilor cerești (stele, planete, galaxii, nebuloase) precum și a mediului interstelar sau intergalactic. Această disciplină apelează la legile termodinamicii, mecanicii cuantice, relativității și electromagnetismului pentru a explica fenomene cosmice complexe, de la procesele de fuziune nucleară stelară până la radiația cosmică de fond.