#strung

• aleza — A lărgi, a calibra sau a finisa cu precizie o gaură cilindrică sau conică executată anterior într-o piesă de metal, lemn sau alt material dur, cu ajutorul unei scule speciale numite alezor sau pe o mașină de alezat. Scopul acestei operațiuni este obținerea unei suprafețe interioare perfect netede, cu dimensiuni exacte și toleranțe geometrice minime pentru a permite asamblarea precisă a pieselor.
• alezare — Acțiunea de a aleza și rezultatul ei; operație tehnologică de prelucrare prin așchiere a suprafețelor cilindrice sau conice interioare, executată cu scopul de a mări diametrul unei găuri existente și de a asigura o precizie dimensională extrem de ridicată, precum și o rugozitate minimă a suprafeței. Acest proces este esențial în construcția de mașini pentru calibrarea cilindrilor, lagărelor și a buștelor.
• alezator — Sculă așchietoare multifundată, cu mai multe tăișuri longitudinale sau elicoidale, utilizată în prelucrarea metalelor pentru operația de finisare și calibrare exactă a găurilor executate anterior cu burghiul. Acest instrument asigură o precizie dimensională ridicată (la nivel de microni) și o netezime superioară a suprafeței interioare, fiind indispensabil în construcția de motoare, carcase de rulmenți și componente aerospațiale.
• alezor — Sculă așchietoare cu mai multe tăișuri (dinți) dispuse longitudinal sau elicoidal pe o suprafață cilindrică sau conică, utilizată pentru operația de finisare, calibrare precisă și rectificare a găurilor executate anterior în piese din metal sau alte materiale dure. Rolul său funcțional este de a asigura abateri dimensionale minime și o netezime microscopică a suprafeței prelucrate interioare.
• alezui — Variantă rară, populară sau de jargon tehnic pentru verbul 'a aleza'; acțiunea de a prelucra, lărgi sau finisa interiorul unei piese cilindrice, al unui cilindru de motor sau al unei țevi cu ajutorul unei scule așchietoare. Deși nu aparține normei academice stricte a limbii române literare, termenul este utilizat în mod curent în limbajul informal al breslei mecanicilor auto și al strungarilor din atelierele de reparații mecanice.
• alezuire — Acțiunea de a alezui și rezultatul ei; termen informal sau regional echivalent cu 'alezare', descriind procesul industrial ori artizanal de lărgire și calibrare a unei cavități cilindrice interioare. Deși este evitat în manualele tehnice academice în favoarea substantivului literar 'alezare', cuvântul este înțeles și utilizat pe scară largă în atelierele de confecții metalice și reparații mecanice din România.
• alezuit — Variantă informală sau de jargon tehnic pentru adjectivul 'alezat'; despre o gaură cilindrică, un cilindru de motor sau o piesă tubulară care a fost supusă procesului de lărgire, calibrare și finisare interioară prin așchiere. Termenul este utilizat cu precădere în comunicarea directă dintre mecanicienii auto, strungari și clienți în atelierele de reparații, desemnând piesa finisată și adusă la cotele de reparație dorite.
• ancolură — Scobitură, crestătură sau degajare circulară executată pe suprafața unei piese cilindrice, cu scopul de a-i reduce local diametrul, de a delimita două porțiuni funcționale distincte ori de a permite trecerea unui instrument de așchiere. În terminologia industrială, reprezintă o zonă de descărcare a tensiunilor interne sau un canal special conceput pentru a adăposti garnituri de etanșare, inele elastice ori mecanisme de blocare.
• arcer — Unealtă rudimentară tradițională sau dispozitiv mecanic arhaic format dintr-un arc mic de lemn cu coardă, folosit pentru a imprima o mișcare de rotație alternativă rapidă unui sfredel, unui strung manual sau unui fus. În sens istoric, termenul descrie instrumentul esențial utilizat de meșteșugari, bijutieri sau tăbăcari pentru găurirea materialelor dure sau pentru aprinderea focului prin frecare.
• așchietor — Care efectuează sau servește la așchiere; sculă, dispozitiv ori mașină-unealtă concepută structural pentru a îndepărta adaosul de prelucrare de pe o piesă sub formă de așchii. Ca substantiv masculin, desemnează muncitorul calificat (strungar, frezor, rabotor) care operează aceste utilaje industriale tăietoare pentru fasonarea metalului sau a lemnului.
• așchii — Formă de plural a substantivului 'așchie'; fragmente mici, subțiri și ascuțite detașate dintr-un corp solid (lemn, metal, piatră, sticlă) în urma unei acțiuni mecanice de tăiere, spargere, cioplire sau strunjire. În sens tehnic industrial, reprezintă deșeul de producție rezultat din prelucrarea materialelor pe mașini-unelte, clasificat structural în așchii de smulgere, de curgere sau de rupere.
• astrunca — Termen regional specific mediului pastoral și oieritului tradițional, însemnând a mâna, a strânge sau a îndrepta oile într-un spațiu îngust, delimitat (strungă) în scopul efectuării mulsului, al tunderii ori al numărării acestora. În sens extins, poate descrie și acțiunea generală de a înghesui, a aduna laolaltă sau a constrânge mișcarea turmei într-un perimetru protejat.