#suferinta

• adversitate — Situație potrivnică, nefastă sau greu de suportat; cumul de împrejurări vitrege, necazuri, suferințe sau obstacole majore care blochează evoluția firească a unui individ sau a unei comunități. În sens psihologic modern, reprezintă ansamblul factorilor de stres externi sau structurali care testează reziliența, forța interioară și flexibilitatea adaptativă a caracterului uman în fața crizelor existențiale.
• aflicțiune — Stare de profundă durere morală, tristețe apăsătoare, mâhnire sau suferință sufletească provocată de o mare nenorocire. În sens psihologic modern, termenul descrie o trăire emoțională intensă de doliu sau deznădejde, manifestată prin prăbușire interioară în fața unei pierderi majore ori a unui eșec existențial.
• agonie — Stare de tranziție finală între viață și moarte, caracterizată prin stingerea treptată și progresivă a funcțiilor vitale, slăbirea extremă a activității cardiace și respiratorii și pierderea conștinței. În sens larg sau figurat, termenul desemnează o suferință morală sau fizică intolerabilă, un zbucium sufletesc intens ori faza de declin profund și dureros a unei instituții, ideologii sau rânduieli sociale.
• agonizant — Care se află în agonie, care agonizează, muribund. În sens extins sau figurat, termenul descrie ceva care provoacă o suferință fizică ori psihică extremă, un chin sfâșietor, o așteptare chinuitoare sau o stare de tensiune intolerabilă (de exemplu, o tăcere agonizantă); de asemenea, poate califica un ritm, un strigăt sau un suspine terminal.
• alean — Suferință sufletească profundă și mocnită, caracterizată prin îmbinarea sentimentelor de tristețe, dor, jale, amărăciune și melancolie. Acest termen profund liric, specific folclorului și poeziei românești tradiționale, descrie o durere intimă provocată de depărtarea de persoana iubită, de singurătate sau de neîmplinirile profunde ale vieții.
• algotimie — Stare sau dispoziție afectivă caracterizată prin asocierea intimă dintre durerea fizică sau morală și trăirile emoționale profunde ale individului; afectivitate marcată de suferință. În psihopatologie, termenul descrie rezonanța timică deosebită pe care durerea o are în structura personalității unor pacienți, influențând direct dispoziția generală (timia) și generând stări anxios-depresive.
• amar — Care are gustul caracteristic al bilei, al pelinului sau al quininei, fiind unul dintre gusturile de bază percepute de papilele gustative umane. În sens figurat, descrie o stare profundă de tristețe, suferință sufletească, dezamăgire, ciudă sau necaz, ori caracterul dureros și chinuitor al unei experiențe de viață. Ca substantiv neutru, desemnează un sentiment intens de amărăciune sau durere interioară, ori o perioadă lungă plină de greutăți și privațiuni.
• amara — Forma de feminin singular a adjectivului amar; descrie o substanță, o băutură sau un aliment care are un gust intens de bilă sau de pelin, ori, în sens figurat, o experiență de viață, o veste sau o amintire chinuitoare, dureroasă și plină de tristețe. Structural, califică substantive feminine, adaptându-se contextual atât în exprimarea senzorială brută, cât și în metaforele literare.
• amnioscopie — Metodă endoscopică de diagnostic clinic ce permite vizualizarea directă a polului inferior al sacului ovular, a membranelor și a aspectului lichidului amniotic prin colul uterin, utilizând un tub conic dotat cu sursă de lumină. Această investigație este utilizată spre sfârșitul sarcinii pentru a detecta suferința fetală acută prin observarea modificărilor de culoare ale lichidului (cum ar fi prezența meconiului).