#sulf

• acantit — Mineral din clasa sulfurilor, reprezentând forma monoclinică stabilă la temperaturi scăzute (sub 173°C) a sulfurii de argint (Ag2S). Acest mineral prețios și greu se găsește frecvent în gurile hidrotermale sau în zonele de îmbogățire secundară ale zăcămintelor de argint, având o culoare cenușiu-plumburie până la neagră și un luciu metalic mat. Este dimorf cu argentitul, mineralul cubic care se transformă pseudomorfic în acantit în momentul răcirii naturale.
• actinomicoză — Boală infecțioasă bacteriană structurală, cronică și necontagioasă, produsă de bacterii anaerobe sau microaerofile din genul Actinomyces (frecvent Actinomyces israelii), care colonizează în mod normal mucoasele umane. Afecțiunea se manifestă prin apariția unor granuloame inflamatorii dure și abcese supurative pseudotumorale care drenează prin traiecte fistuloase un puroi caracteristic ce conține granule galbene ('grunzi de sulf'), localizându-se cel mai des cervico-facial (gură și gât), toracic sau abdominal în urma unor traumatisme locale.
• alabandină — Mineral rar din clasa sulfurilor, reprezentând o sulfură nativă de mangan cu formula chimică MnS; se cristalizează în sistemul cubic și se prezintă de obicei sub formă de agregate granulare sau masive de culoare neagră-gălbui sau brună, cu un luciu semimetalic caracteristic. Acest component structural apare frecvent în filoanele hidrotermale de temperatură joasă asociat cu alte sulfuri complexe sau în zăcămintele de mangan supuse metamorfismului de contact, fiind utilizat ca indicator petrologic în stabilirea fuziunilor minerale de precizie.
• alaun — Sare dublă hidratată a aluminiului și a unui metal alcalin (de regulă potasiu), având formula chimică generală KAl(SO4)2·12H2O, cristalizată în sistemul cubic; substanță structurală cu puternice proprietăți astringente, hemostatice și antiseptice, utilizată tradițional sub denumirea de piatră acră. În industrie, este utilizat pe scară largă ca mordant în vopsitorie, agent de tăbăcit în industria pielăriei, pentru limpezirea apelor și în cosmetică ca antiperspirant natural datorită capacității sale de a contracta țesuturile și de a inhiba proliferarea bacteriilor.
• albon — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui compus chimic din clasa sulfonamidelor, utilizat în trecut în medicina veterinară pentru proprietățile sale antibacteriene; mineral de culoare deschisă, albicioasă sau cenușie, semnalat în anumite structuri geologice calcaroase.
• aliaceu — Care aparține usturoiului sau plantelor din genul Allium, privitor la acestea; care are gustul, mirosul pătrunzător ori caracteristicile usturoiului sau ale cepei. În botanică și chimia organică, termenul descrie compușii bogați în sulf (cum este alicina) responsabili pentru aroma specifică eliminată prin zdrobirea țesuturilor vegetale, fiind utilizat și în parfumerie sau toxicologie pentru a clasifica anumite miasme.
• aluminit — Mineral rar din clasa sulfaților hidratați de aluminiu, cu formula chimică Al2(SO4)(OH)4·7H2O; se prezintă sub formă de mase pământoase, noduli albi sau agregate cretoase, fiind format prin alterarea rocilor bogate în aluminiu în prezența soluțiilor acide.
• aluminită — Formă de feminin sau variantă terminologică rar utilizată pentru mineralul 'aluminit'; de asemenea, în unele lucrări tehnice învechite, desemna o rocă sedimentară sau argiloasă puternic impregnată cu compuși de aluminiu.
• alunit — Mineral natural din clasa sulfaților hidratați, alcătuit structural dintr-un sulfat de aluminiu și potasiu de bază, având formula chimică KAl3(SO4)2(OH)6. Numit istoric și piatră de alaun, se prezintă sub formă de mase granulare, fibroase sau cristale rhomboedrice albe, cenușii ori roșiatice, fiind utilizat la scară industrială pentru extragerea alaunului și a aluminiului.
• anticlor — Substanță chimică (cum ar fi tiosulfatul de sodiu ori bisulfitul de sodiu) sau înveliș tehnic utilizat în industria textilă și a hârtiei pentru a neutraliza și elimina excesul de clor rămas în fibre după procesul de înălbire. Acest tratament structural previne degradarea chimică ulterioară a materialelor și îngălbenirea lor în timp.
• antipsoric — Care combate, tratează sau vindecă raia (scabia); medicament, unguent ori substanță chimică utilizată pentru distrugerea parazitului Sarcoptes scabiei. Termenul, deși considerat parțial învechit în vocabularul medical modern (unde este înlocuit adesea de antiscabios), este utilizat istoric în toxicologie și farmacologie tradițională pentru a descrie remediile pe bază de sulf sau gudron aplicate împotriva dermatozelor parazitare.
• antisulfamidă — Substanță chimică sau compus biologic capabil să blocheze, să neutralizeze ori să inhibe efectul terapeutic antibacterian al sulfamidelor. În sens biochimic, acționează cel mai adesea ca un antagonist competitiv (cum este acidul para-aminobenzoic), restabilind sinteza normală de acid folic în celulele bacteriene și anulând astfel acțiunea bacteriostatică a medicamentului.
• antrehiță — Un mineral rar din clasa sulfaților hidratați, care conține cupru și aluminiu, cristalizat în sistemul monoclinic. Descoperit de obicei ca un produs secundar de alterare în zonele de oxidare ale zăcămintelor de cupru hidrotermale, acest mineral se prezintă sub formă de agregate microcristaline sau cruste subțiri de culoare albastru-verzuie deschis până la turcoaz.
• Aqui Terme — Formă toponimică istorică sau variantă livresc-arhaică românească pentru renumitul oraș portuar și balnear Acqui Terme din regiunea Piemont, nord-vestul Italiei; localitatea este faimoasă din antichitatea romană (sub numele de Aquae Statiellae) pentru izvoarele sale termale sulfuroase naturale, instalațiile sale de tratament structural și vestigiile arheologice remarcabile.
• ardealit —
• argentit — Mineral din clasa sulfurilor, compus din sulfură de argint cu formula chimică Ag2S, stabil structural doar la temperaturi de peste 173°C. La temperaturi ambientale, acesta se transformă prin pseudomorfoză în acantit (modificarea sa monoclinică stabilă), păstrând însă forma cubică exterioară inițială. Din punct de vedere industrial, este un minereu de argint extrem de important, având o culoare cenușiu-închisă spre neagră, un luciu metalic strălucitor și o densitate ridicată.
• argirit — Denumire mineralogică arhaică sau livrescă utilizată în trecut ca sinonim pentru argentit sau sulfură de argint (Ag2S), ori pentru alte minereuri cu conținut ridicat de argint. În sens structural și istoric, termenul reprezintă o formă de tranziție preluată din terminologia științifică vest-europeană și elenă (bazată pe rădăcina argyros - argint), întâlnită în vechile tratate de geologie și cataloage miniere înainte de standardizarea nomenclaturii internaționale moderne.
• arsenopirit — Formă masculină sau neutră utilizată alternativ în literatura tehnică pentru a desemna mineralul de sulfoarseniură de fier (FeAsS). Acest compus cristalin din clasa sulfurilor reprezintă cea mai importantă și răspândită sursă naturală de arsen, prezentând un luciu metalic opac, o culoare alb-cenușie cu nuanțe de oțel și o structură cristalină monoclinică sau ortorombică. Este asociat frecvent cu zăcămintele hidrotermale de aur, cupru și staniu, eliberând un miros puternic de usturoi atunci când este lovit sau încălzit intens.
• arsenopirită — Denumirea standard și cea mai frecvent utilizată în limba română pentru mineralul alcătuit din sulfoarseniură de fier (FeAsS). Se cristalizează în sistemul monoclinic (pseudorombic), are o duritate de 5.5-6 pe scara Mohs și o greutate specifică ridicată. Reprezintă obiectul principal de exploatare pentru obținerea arsenului industrial și este un indicator geologic major pentru prezența zăcămintelor de metale prețioase, fiind adesea asociată structural cu fenomenele de alterare hidrotermală profundă.
• assa-fetida — Rășină gumoasă obținută din rizomii și rădăcinile unor plante erbacee perene din genul Ferula (familia Apiaceae), originare din Iran și Afganistan; se caracterizează structural printr-un miros puternic, respingător, sulfuros (asemănător cu cel de usturoi stricat), însă este utilizată pe scară largă în bucătăria indiană ca condiment digestiv (după gătire capătă o aromă plăcută) și în fitoterapia tradițională ca antispasmodic.