#tehnica instrumentala

• applicatura — Termen muzical istoric sau arhaic, utilizat în tratatele vechi de interpretare instrumentală pentru a desemna digitația, respectiv alegerea și plasarea sistematică a degetelor pe claviatură sau pe griful unui instrument cu coarde. Conceptul structural descrie modul în care așezarea anatomică a mâinii influențează direct articularea notelor, fluiditatea frazării și claritatea acustică a pasajelor de virtuozitate.
• arpegia — A executa notele unui acord muzical în mod succesiv și distinct, într-o ordine ascendentă sau descendentă, în loc de a le emite simultan. Acțiunea este utilizată frecvent de pianiști, chitariști și harpiști pentru a crea texturi melodice fluide, a fragmenta armonia statică sau a adăuga un efect dinamic și dramatic pieselor muzicale interpretate.
• arpegiat — Despre acorduri sau fragmente muzicale: executat prin emiterea succesivă și distinctă a notelor componente, în ordine ascendentă sau descendentă, imitat după tehnica harpei; descrie de asemenea o linie melodică structurată pe baza unor arpegii succesive.
• arpegiere — Acțiunea de a arpegia un acord și rezultatul ei; descompunerea sistematică a structurilor armonice prin redarea succesivă a notelor constitutive în interpretarea instrumentală. Este o tehnică fundamentală utilizată pentru a conferi fluiditate, dinamică și relief texturilor muzicale.