#textil

• asturcan — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru termenul „astrahan” (sau astrucan); tip de blană fină cu bucle strânse, mătăsoase și lucioase, obținută din pielea mieilor de rasă Karakul abia născuți. Ca adjectiv, se referă la haine, gulere sau căciuli confecționate din această blană sau care imită fidel această textură ondulată specifică.
• ata — Formă grafică și fonetică populară sau simplificată pentru substantivul 'ață'; fir subțire textil obținut prin răsucirea fibrelor naturale ori sintetice, utilizat în principal pentru cusut, țesut sau legat. În anumite contexte regionale sau dialecte ale limbii române, termenul desemnează și o linie de ghidaj sau o structură filamentoasă din biologie, păstrând înțelesul de bază al elementului de legătură flexibil.
• atares — Formă regională sau variantă fonetică alterată în graiurile locale pentru a desemna un tip de țesătură veche de mătase ori bumbac, adesea dungată sau brodată, adusă în trecut prin filieră orientală. În anumite subdialecte, termenul a fost folosit și pentru a descrie un tip de încuietoare primitivă sau un element structural de fixare la căruțele tradiționale.
• ațișoară — Fir subțire și scurt de ață, utilizat în mod curent în activitățile de croitorie sau cusut domestic; ațică. În sens biologic sau anatomic, termenul descrie filamentele delicate, structurile fibroase sau nervurile fine observate pe frunzele anumitor plante ori în țesuturile organice, sugerând o formă fragilă și liniară.
• ațucă — Diminutiv al cuvântului 'ață'; fir de ață foarte subțire, scurt sau fin, utilizat de obicei în contextul cusăturilor delicate sau al detaliilor textile de mici dimensiuni. În graiurile regionale, termenul poate descrie, de asemenea, o ață fragilă sau capătul rămas dintr-un ghem, fiind folosit popular și pentru a exprima o legătură simbolică foarte subțire ori o ultimă speranță de care se agață cineva.
• automosor — Mecanism, dispozitiv sau aparat utilizat în industria textilă care efectuează operațiunea de înfășurare, bobinare sau depănare a firelor pe un mosor ori pe o bobină în mod complet automat, fără intervenția manuală a operatorului. Acest ansamblu electromecanic monitorizează tensionarea constantă a firului, oprește rotația la atingerea lungimii prestabilite și previne formarea nodurilor sau ruperea materialului în timpul procesului industrial de filare.
• azlu — Termen regional vechi folosit în unele zone ale Transilvaniei sau în graiurile arhaice balcanice pentru a desemna un tip de pânză grosieră, țesută în casă din fire de cânepă ori in sălbatic, utilizată la confecționarea sacilor de merinde sau a prelatelor agricole rudimentare.
• babete — Forma de plural nearticulat a substantivului feminin 'babetă'; desemnează mai multe bucăți de material textil sau plastic destinate protejării hainelor copiilor în timpul mesei ori, în limbaj tehnic, piese multiple de fixare și etanșare utilizate în inginerie.
• babețică — Formă diminutivală afectuoasă pentru babetă; bucățică mică de pânză, bumbac sau material plastic impermeabil care se leagă sau se prinde în jurul gâtului unui sugar sau copil mic pentru a-i proteja îmbrăcămintea împotriva salivei sau a petelor de mâncare în timpul hrănirii.
• bacistoc — Termen tehnic regional sau arhaic utilizat în industria textilă și în meșteșugurile tradiționale pentru a desemna un mosor mare, o bobină sau un suport structural din lemn ori carton pe care se înfășoară firele groase, textile ori sforile. Dispozitivul asigură derularea uniformă a materialului în timpul procesului de țesere sau filare, prevenind încurcarea sau ruperea firelor.
• Badja — Termen istoric și regional extrem de rar, întâlnit în anumite zone de graniță sau graiuri influențate de lexicul oriental, care desemnează o manta lungă, o haină largă purtată de bărbați sau o bucată de pânză grosieră folosită pentru protecția împotriva intemperiilor. În sens extins, cuvântul putea descrie o barieră textilă textilă sau o pânză de cort rudimentară utilizată de păstori în timpul transhumanței.
• baederă — Termen regional rar întâlnit în unele graiuri din vestul țării, utilizat pentru a desemna o panglică lată din bumbac sau mătase, un cordon textil sau o bentiță colorată folosită de femei pentru prinderea părului ori ornamentarea costumului popular. Într-un sens secundar, cuvântul poate indica o sfoară groasă sau o legătură din pânză folosită în gospodărie pentru fixarea sacilor ori a pachetelor.
• baiader — Țesătură fină, de obicei din bumbac, lână sau mătase, caracterizată prin dungi transversale mari, viu colorate și contrastante. Termenul provine din limba franceză (bayadère), fiind inspirat de costumele tradiționale purtate de dansatoarele sacre din India (numite baiadere), și este utilizat în industria confecțiilor, în designul vestimentar și în decorațiunile interioare pentru a descrie un model ritmic de dungi orizontale mari.