#tulburare

• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• abazic — Termen medical care descrie o persoană afectată de abazie, caracterizată prin incapacitatea parțială sau totală de a merge sau de a-și menține stațiunea verticală, deși forța musculară, sensibilitatea și coordonarea segmentelor în poziție culcat sunt complet păstrate. Se întâlnește în afecțiuni neurologice organice (leziuni frontale, cerebeloase, sindroame extrapiramidale) sau în tulburări de conversie psihogenă (isteria clasică, unde apare sub forma sindromului de astazie-abazie).
• abazică — Forma feminină a adjectivului abazic, utilizată pentru a descrie o pacientă, o tulburare sau o manifestare clinică (cum ar fi o postură sau o tulburare de mers) caracterizată prin incapacitatea de a merge, în ciuda păstrării forței musculare în poziție culcat. În literatura medicală, se folosește frecvent pentru a califica natura psihogenă sau organică a unei disfuncții motorii specifice sexului feminin sau unui element anatomic.
• abazie — Simptom neurologic și neuropsihiatric caracterizat prin imposibilitatea totală sau parțială de a merge, în condițiile în care forța musculară, coordonarea mișcărilor în poziție orizontală și sensibilitatea picioarelor sunt intacte. Poate avea o cauză organică, corelată cu leziuni ale lobului frontal, ale cerebelului sau ale căilor vestibulare, sau o cauză funcțională (psihogenă), întâlnită în cadrul tulburărilor de conversie (disociative), unde apare frecvent asociată cu astazia (imposibilitatea de a sta în picioare).
• abdominalgie — Termen clinic utilizat pentru a descrie orice formă de durere localizată la nivelul abdomenului. În semiologia psihiatrică și medicina psihosomatică, abdominalgia reprezintă una dintre cele mai frecvente acuze somatice, fiind adesea expresia clinică a unei tulburări de conversie, a anxietății generalizate sau a unui episod depresiv mascat, caz în care investigațiile organice nu relevă nicio leziune structurală.
• Abebe — Eponim utilizat în studiile de psihiatrie transculturală, etno-psihiatrie și antropologie clinică pentru a ilustra fenomene de transă, posesie sau tulburări disociative specifice Cornului Africii (sindromul sau manifestarea Abebe). Termenul analizează modul în care conflictele psihice severe, traumele colective sau stresul acut sunt modelate cultural sub forma unor crize convulsive disociative, halucinații mistice structurate sau stări de dedublare a personalității integrate în folclorul medical local.
• abulică — Forma de feminin a termenului 'abulic', desemnând o femeie care suferă de abulie sau o manifestare specifică de gen a acestei tulburări voliționale. Ca adjectiv, califică o structură psihică, o reacție sau o stare mentală marcată de o prăbușire a impulsului motor și decizional, fiind frecvent întâlnită în tabloul clinic al formelor severe de depresie postnatală sau tulburări schizofrenice.
• acalazie — Tulburare motorie primară rară a esofagului, caracterizată prin absența peristaltismului normal în corpul esofagian și prin relaxarea defectuoasă sau incompletă a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiției. Această afecțiune neurodegenerativă duce la acumularea alimentelor în esofag, provocând dilatarea progresivă a acestuia, manifestându-se clinic prin disfagie (dificultate la înghițire), regurgitații, dureri retrosternale și scădere în greutate.
• acromanie — Formă severă și cronică de psihoză sau manie caracterizată prin delir incurabil, agitație motorie extremă și agresivitate persistentă, ce duce treptat la degradarea structurală a personalității și demență. În contextul psihiatriei clasice (în special din secolul al XIX-lea), termenul descria stadiul terminal al unei boli mentale maniacale nerezolvate, considerată incurabilă în absența tratamentelor moderne.
• acromelalgie — Sindrom clinic rar caracterizat prin episoade paroxistice de durere intensă cu caracter de arsură, roșeață pronunțată (eritem) și temperatură locală crescută la nivelul extremităților (mâini și picioare). Simptomele sunt declanșate de obicei de expunerea la căldură sau de efort fizic și sunt provocate de o tulburare vasomotorie a microcirculației periferice.
• acronevroză — Termen clinic general ce desemnează un grup de afecțiuni sau tulburări neurologice funcționale, de natură vasomotorie și trofică, localizate exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini și picioare). Această manifestare neuromusculară structurală cuprinde sindroame precum boala Raynaud, acrocianoza sau eritromelalgia, fiind caracterizată prin crize de paloare, cianoză, dureri intense, parestezii și modificări locale ale temperaturii cutanate, fără o leziune organică distructivă inițială a vaselor.
• acrotrofodinie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin asocierea crizelor de durere intensă (odinia) cu tulburări trofice severe și modificări vasomotorii funcționale localizate strict la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini, picioare și degete). Acest fenomen neuromuscular complex este provocat de alterări structurale ale inervației vegetative simpatice periferice, ducând în stadiile avansate la ulcerații trofice dureroase, subțierea pielii și modificări distructive ale unghiilor.
• acvafobie — Teamă patologică, irațională și persistentă de apă sau de contactul cu aceasta, manifestată chiar și în situații lipsite de pericol real. Această tulburare structurală de anxietate poate fi declanșată de prezența unor corpuri mari de apă (lacuri, mări), dar și de activități cotidiene simple, precum îmbăierea sau dușul, generând atacuri de panică și comportamente severe de evitare.
• aelurofilie — Simpatie, dragoste sau afecțiune extremă, neobișnuit de intensă ori patologică față de pisici. În psihologia comportamentală, termenul descrie o atașare emoțională profundă care determină individul să își dedice majoritatea resurselor și timpului îngrijirii felidelor, acumulând adesea un număr excesiv de animale în spațiul domestic.
• aelurofobie — Frică morbidă, irațională, persistentă și nejustificată de pisici. Această tulburare de anxietate specifică determină reacții vegetative severe (transpirații, tahicardie, atacuri de panică) la contactul real sau imaginar cu felinele, forțând individul afectat să evite sistematic locurile în care s-ar putea afla aceste animale.
• afazie — Tulburare severă a comunicării ce constă în pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi, de a scrie și de a înțelege limbajul articulat ori scris, survenită în absența oricăror modificări senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator. Această afecțiune este declanșată de leziuni organice dobândite la nivelul scoarței cerebrale (în special în ariile specializate Broca și Wernicke ale emisferei stângi), provocate de accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, infecții sau procese neurodegenerative, lăsând însă intactă inteligența generală a individului.
• afimia — Formă particulară de afazie motorie caracterizată prin pierderea totală sau parțială a capacității de a executa mișcările articulate necesare vorbirii, deși centrii receptori, înțelegerea limbajului scris și vorbit, precum și aparatul vocal periferic rămân intacte. În neurologia clinică, afimia este cauzată de lețiuni focale la nivelul lobului frontal stâng, împiedicând coordonarea motorie a cuvintelor.
• agit — Formă de persoana I singular și persoana a III-a plural a prezentului indicativ sau conjunctiv a verbului 'a agita'. Acțiunea înseamnă a mișca un corp sau un lichid repede și repetat în toate direcțiile, ori, în sens psihologic și social, a provoca neliniște, tulburare, a instiga la revoltă sau a stârni discuții aprinse într-o colectivitate.
• agitație — Stare de neliniște, tulburare profundă sau mișcare continuă și dezordonată, manifestată la nivel individual, colectiv ori material. În plan psihologic, reprezintă o surescitare motorie și mentală; în context social-politic, desemnează o activitate intensă de propagandă sau proteste publice; în fizică, se referă la mișcarea haotică a particulelor dintr-un corp sub influența temperaturii (agitație termică).
• agramatism — Tulburare neuropsihologică de limbaj, specifică anumitor tipuri de afazie (în special afazia Broca), caracterizată prin incapacitatea pacientului de a construi fraze corecte din punct de vedere sintactic și morfologic. Persoana afectată tinde să vorbească eliptic, eliminând cuvintele funcționale precum prepozițiile, conjuncțiile și articolele, utilizând verbele la infinitiv sau substantivele la cazurile de bază, generând un stil telegrafic de comunicare.