#tuse

• abieluța — Denumire populară arhaică și diminutivală utilizată regional în comunitățile montane pentru a desemna o specie mică sau un lăstar tineresc de brad (Abies alba), ori o infuzie medicinală slabă preparată din ace acești lăstari. În medicina empirică din sate, extractul de abieluța era administrat sub formă de sirop sau ceai tonic pentru calmarea tusei convulsive la copii, ameliorarea bronșitelor acute și stimularea poftei de mâncare în stările de convalescență.
• alice — Proiectile sferice de dimensiuni mici, fabricate de regulă din plumb, oțel sau alte aliaje metalice grele, utilizate ca încărcătură multiplă în cartușele destinate armelor de vânătoare cu țeavă lisă. Acest tip de muniție este conceput structural pentru a se dispersa într-un grup compact după părăsirea țevii, crescând probabilitatea de lovire a țintelor în mișcare rapidă prin crearea unui nor de impact distribuit geometric.
• ammo — Formă colocvială sau abreviere internațională provenită din limba engleză pentru muniție; reprezintă totalitatea cartușelor, proiectilelor sau încărcăturilor explozive destinate armelor de foc ori sistemelor de artilerie. În cultura digitală și în industria jocurilor video, termenul descrie resursa structurală de bază necesară pentru utilizarea armamentului din simulatoarele tactice.
• antibronșitic — Care combate, previne sau ameliorează bronșita; medicament, remediu sau substanță activă prescrisă pentru reducerea inflamației mucoasei bronșice, fluidificarea secrețiilor și calmarea tusei hipersecretorii. În sens clinic, include o gamă largă de compuși, de la antibiotice specifice până la expectorante, mucolitice și extracte fitoterapeutice cu tropism respirator.
• antitusiv — Care calmează, atenuează sau oprește tusea; medicament sau substanță activă administrată pentru tratarea simptomatică a tusei uscate, iritative și neproductive. Acționează fie central, prin deprimarea centrului tusei din bulbul rahidian (cum fac codeina sau dextrometorfanul), fie periferic, prin anestezierea receptorilor senzitivi de la nivelul mucoasei tractului respirator.
• antrețel — Termen tehnic de atelier utilizat pentru a descrie un material textil intermediar subțire, o căptușeală ușoară sau o pânză de întărire (interlining) inserată între fața exterioară a unei haine și căptușeala propriu-zisă, cu scopul de a oferi structură, stabilitate și o formă impecabilă gulerelor, reverelor sau umerilor. În trecut, indica un mic covoraș textil sau o țesătură decorativă plasată în antre.
• ardalîc — Termen arhaic de origine turcă utilizat istoric în Țările Române pentru a desemna un tip de pânză rară, aspră, din bumbac sau in, folosită ca dublură, căptușeală structurală pentru haine ori ca material pentru saci și ambalaje rudimentare. În sens extins, cuvântul descrie un obiect textil de slabă calitate, o țesătură simplă confecționată în gospodărie sau obținută prin comerțul balcanic, utilizată în activitățile logistice ori casnice ale vremii.
• argalîc — Termen arhaic sau regional, variantă fonetică ori corupere lexicală rară întâlnită în vechile manuscrise pentru cuvântul 'ardalîc' sau 'argalic'; pânză foarte aspră, rară și simplă, de bumbac ori in, folosită istoric ca dublură, întăritură sau căptușeală structurală pentru straiele boierești ori ca material utilitar pentru saci. În sens extins, termenul denotă o țesătură de slabă calitate confecționată rudimentar în gospodărie sau adusă prin comerțul balcanic.
• argihal — Termen medical arhaic de origine orientală sau regională, utilizat rar în trecut în anumite glosare populare sau rețetare tradiționale pentru a desemna un tip de afecțiune respiratorie, o tuse convulsivă severă, o sufocare astmatică ori o congestie pulmonară marcată de respirație șuierătoare. În sens structural-fiziopatologic vechi, cuvântul descria starea de blocaj a căilor aeriene cauzată de acumularea de flegmă sau umori reci, fiind tratată cu infuzii concentrate de plante medicinale și inhalații de abur.
• asmatică — Persoană de sex feminin care suferă de astm sau care manifestă simptomele acestei afecțiuni respiratorii cronice; adjectiv care descrie o stare, o manifestare clinică (precum o respirație șuierătoare și dificilă) ori o tuse corelată direct cu astmul bronșic. În context medical modern, termenul trimite la hipersensibilitatea căilor aeriene inflamate, care reacționează prin bronhospasm la diverși factori alergeni ori la efort fizic.
• astar — Material textil subțire (din mătase, satin, bumbac sau fibre sintetice) care se coase pe partea interioară a unei piese de îmbrăcăminte (palton, sacou, fustă) pentru a-i masca cusăturile, a-i proteja țesătura de bază și a-i asigura o așezare elegantă pe corp; în sens industrial sau tehnic extins, reprezintă un prim strat de vopsea, grund sau tencuială aplicat pe o suprafață brută ca bază stabilă înainte de finisarea finală.
• astară — Variantă feminină populară sau regională pentru cuvântul 'astar' (strat protector interior de pânză la haine ori prim strat de vopsea / tencuială în construcții); utilizată izolat în anumite graiuri populare din sudul sau estul țării pentru a numi căptușeala unei piese vestimentare sau o pânză ieftină folosită în gospodărie.