#xerofite

• acanthocrater — Gen de plante perene xerofite, adesea spinoase și cu habitus de tufă pernuță, aparținând familiei Plumbaginaceae. Aceste plante sunt native din regiunile aride și muntoase ale Asiei Centrale și Orientului Mijlociu (în special în Iran și Afganistan), fiind adaptate anatomic la soluri stâncoase, sărace și la climate aspre, cu variații extreme de temperatură.
• acanto-clad — Termen morfologic vegetal utilizat ca adjectiv pentru a descrie o plantă, un arbust sau o varietate ale cărei ramuri sau lăstari sunt prevăzuți cu mulți spini, ghimpi ori excrescențe ascuțite rigide. Această configurație structurală a axului aerian reprezintă un mecanism clasic de adaptare ecologică (întâlnit frecvent la xerofite sau la plante din climate aride), menit să reducă suprafața de evaporare și să descurajeze erbivorismul.
• acantofil — Termen morfologic vegetal utilizat ca adjectiv pentru a descrie o plantă care prezintă o afinitate ecologică deosebită pentru mediile populate de specii spinoase sau ale cărei frunze s-au transformat parțial ori total în spini sau ghimpi (adaptare tipică la secetă). Ca substantiv masculin, definește o structură anatomică foliară modificată evolutiv într-un ac ascuțit și rigid (cum este cazul frunzelor de la cactuși sau de la unele specii de salcâm), având rolul de a reduce pierderile de apă prin transpirație și de a asigura autoapărarea.
• Adenostoma fasciculatum — Specie de arbust peren xerofit originară din California și nordul Californiei Inferioare, aparținând familiei Rosaceae, cunoscută popular sub numele de chamise. Această plantă reprezintă o componentă structurală dominantă a ecosistemului de chaparral, caracterizându-se prin frunze mici, liniare și fasciculate, asemănătoare unor ace, adaptate la secetă extremă, și prin tulpini lemnoase bogate în rășini inflamabile care favorizează regenerarea rapidă după incendii.
• afilie — Stare, caracteristică sau fenomen biologic ce constă în absența completă, congenitală sau evolutivă, a frunzelor la o plantă sau la un anumit organ vegetal. Acest fenomen reprezintă o adaptare ecologică majoră întâlnită la plantele xerofite, cactus sau parazite, optimizată pentru reducerea la minimum a pierderilor de apă prin evaporare și transpirație celulară în zonele climatice aride. În absența aparatului foliar standard, funcția vitală de fotosinteză este preluată integral de tulpina verde asimilatoare.
• Agathosma hirta — O specie de arbust aromatic pitic din genul Agathosma, familia Rutaceae, nativă în regiunea Capului din Africa de Sud. Această plantă se caracterizează structural prin ramuri și frunze acoperite cu perișori lungi, aspri și lânoși (piloși/hirsuți), o adaptare evolutivă eficientă pentru reținerea umidității atmosferice în climatele aride, producând flori mici grupate în inflorescențe terminale.
• agava — Numele comun al plantelor monocotiledonate xerofite din genul Agave, originare din regiunile aride și semiaride ale Americii, în special din Mexic. Aceste plante se caracterizează structural printr-o rozetă densă de frunze mari, cărnoase, rigide, adesea terminate cu spini ascuțiți, și printr-o inflorescență gigantică, spectaculoasă, care apare o singură dată la sfârșitul ciclului de viață al plantei, fiind cultivate la nivel mondial pentru fibre textile, producția de băuturi alcoolice sau ca plante ornamentale.
• Agave americana — O specie celebră de plantă suculentă și xerofită din genul Agave, originară din Mexic și Statele Unite, dar aclimatizată pe scară largă în întreaga lume, inclusiv în bazinul mediteraneean. Este cunoscută popular sub numele de agava americană sau planta secolului datorită credinței eronate că înflorește o singură dată la o sută de ani; se remarcă prin dimensiunile sale impresionante, frunzele cenușiu-verzui cu margini spinoase și o inflorescență spectaculoasă ce poate atinge până la opt metri înălțime.
• Agave stricta — Specie de plantă suculentă perenă, endemică în Valea Tehuacán-Cuicatlán din statele Puebla și Oaxaca din Mexic, aparținând familiei Asparagaceae. Este recunoscută prin forma sa unică de rozetă sferică extrem de densă și simetrică, compusă din sute de frunze înguste, liniare, rigide și ascuțite, de culoare verde-deschis sau glaucă, asemănătoare unor ace mari. Spre deosebire de majoritatea speciilor din genul său, această plantă este parțial policarpică, ceea ce înseamnă că rozeta nu moare întotdeauna după înflorire, ci poate continua să crească și să ramifice, formând colonii masive în formă de pernă.
• Antennaria parvifolia — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din regiunile muntoase și aride ale Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'părăluțe de munte cu frunze mici'. Această plantă stoloniferă este adaptată la secetă și soluri sărace, formând covoare vegetale joase, dense, caracterizate prin frunze bazale mici, spatulate, acoperite cu un toment des lânos și capitule florale albicioase sau rozalii.
• Arctotis breviscapa — Denumire binară oficială pentru o specie specifică de plantă din genul Arctotis, renumită pentru tijele sale florale relativ scurte (breviscapa) și florile mari de culoare portocaliu-intens sau galben-auriu, cu un inel interior întunecat la baza petalelor. Această plantă structural compactă este originară din zonele cu climă mediteraneană din Africa de Sud și este apreciată ca plantă de acoperire a solului în aranjamentele xerofitice.
• Arisarum vulgare — Specie de plantă erbacee, mediteraneeană, din familia Araceae, cunoscută comun sub denumirea de 'gluga-călugărului'. Planta crește spontan în soluri pietroase, măslinișuri și pajiști uscate, fiind ușor de recunoscut datorită spatei sale dungate în nuanțe de alb și purpuriu închis, care se curbează în partea superioară formând o structură asemănătoare unei glugi ce protejează un spadix lung și proeminent.
• Astragalus monspessulanus — O specie de plantă erbacee perenă din genul Astragalus, familia Fabaceae, cunoscută sub numele popular de cosaci de Montpellier, nativă în regiunea mediteraneeană și în sudul Europei (inclusiv în zonele xerofite și calcaroase din România). Planta se dezvoltă sub formă de rozetă joasă, fiind lipsită de tulpini aeriene lungi, și prezintă frunze imparipenate, dens mătăsoase, alături de tije florale ridicate ce susțin raceme cu flori purpurii, roz sau violet-strălucitor, adaptate perfect la pajiștile uscate, stâncării și dealurile însorite.