Dicționarul de Regionalisme, Arhaisme și Cuvinte Rare

• adăli — Termen arhaic rar sau regional întâlnit în anumite graiuri vechi ale limbii române, utilizat în trecut pentru a exprima acțiunea de a aduna, a stânge la un loc sau a îngrămădi bunuri ori obiecte. În studiile dialectologice, cuvântul este analizat ca o variantă izolată ce reflectă modificările fonetice și lexicale survenite în comunitățile rurale din zonele muntoase.
• adălit — Care a fost adunat, strâns la un loc, acumulat sau îngrămădit; care descrie starea unor bunuri, unelte sau roade centralizate într-un singur spațiu. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăli', fiind conservat extrem de rar doar în graiurile locale din anumite zone rurale sau muntoase ale României.
• adămănit — Care a fost atras, amăgit, momit sau înșelat prin vorbe frumoase și promisiuni mincinoase; care descrie starea unei persoane căzute pradă unei manipulări. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adămăni', fiind utilizat ca echivalent istoric pentru cuvântul modern 'ademenit'.
• adăogit — Care a fost adăugat, suplimentat, anexat sau mărit prin includerea unui element nou; care descrie starea unui obiect, document sau fond financiar care a primit o completare. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăogi', fiind echivalentul istoric al cuvântului modern 'adăugat'.
• adăpoi — Loc special amenajat, de obicei de mari dimensiuni, prevăzut cu jgheaburi lungi și bazine lângă un râu sau o fântână, destinat adăpării colective a turmelor ori cirezilor de vite; de asemenea, poate desemna o adăpătoare primitivă sau acțiunea masivă și organizată de hidratare a șeptelului într-o comunitate pastorală.
• adăposteală — Termen popular, regional sau familiar utilizat ca variantă pentru 'adăpost', 'refugiu' sau 'găzduire'; loc ferit sau acțiune de a sta la adăpost de ploaie, frig ori primejdii. De asemenea, poate desemna o construcție rudimentară, o colibă ori un paravan improvizat care oferă o protecție de moment în fața intemperiilor.
• adărâmat — Care a fost prăbușit, distrus, surpat sau pus la pământ; care descrie starea unei construcții, a unui zid ori a unei locuințe ruinate. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adărâma', fiind utilizat ca echivalent istoric al cuvântului modern 'dărâmat'.
• adăstat — Care a fost așteptat, pândit sau care a zăbovit și a întârziat într-un anumit loc; care descrie starea unei persoane ori a unui eveniment anticipat cu intensitate. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic 'a adăsta', fiind utilizat ca echivalent istoric și literar pentru cuvântul modern 'așteptat'.
• adăunăzi — Variantă adverbială populară sau regională pentru termenul standard 'altăieri' sau 'mai dăunăzi', utilizată în vorbirea curentă din anumite zone rurale ale României pentru a indica o zi care a trecut recent, situată de obicei cu două zile în urmă față de momentul vorbirii ori într-un trecut foarte apropiat și nedefinit.
• adăvăsi — Termen arhaic rar sau variantă verbală regională întâlnită în vechi manuscrise, zapise ori documente de judecată din secolele trecute, utilizat în mod tranzitiv pentru a exprima acțiunea de a pune la adăpost, a găzdui, a ocroti sau a ascunde un bun, o persoană ori o cantitate de mărfuri pentru a le feri de pericole, biruri sau intemperii. Termenul a apărut uneori ca o formă contaminată între 'a adăposti' și alte rădăcini regionale.
• adăvăsit — Care a fost adăpostit, găzduit, ocrotit sau ascuns într-un loc sigur; care descrie starea unui obiect, document, animal sau persoană pusă la adăpost de primejdii ori de intemperii. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăvăsi', fiind echivalentul istoric al cuvântului modern 'adăpostit'.