Dicționarul Limbii Române Vechi și de Arhaisme

• abzice — Termen juridic arhaic sau regional, întâlnit în vechile codice de legi transilvănene și în dicționarele etimologice istorice, având sensul de a contrazice, a respinge o mărturie sau a pronunța o sentință de despoiere a unui drept în urma unui litigiu. Reprezintă un calc lingvistic parțial după structura unor termeni juridici latini sau germani care implică retragerea publică a unui cuvânt ori anularea unei declarații anterioare.
• alaiu — Formă ortografică veche sau variantă fonetică regională a substantivului 'alai', utilizată în cronicile medievale și în graiurile locale pentru a desemna un cortegiu fastuos, o suită boierească ori o procesiune publică zgomotoasă. Acest termen păstrează nuanța arhaică a manifestărilor colective solemne de la curțile domnești din trecut.
• alfavita — Formă veche, arhaică sau regională pentru alfabet; totalitatea literelor așezate într-o ordine convențională fixă, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. În sens restrictiv, termenul face trimitere la manualele elementare vechi (abecedare) utilizate în primele școli mănăstirești românești pentru învățarea scrisului și cititului în caractere chirilice.
• apucătoriu — Formă arhaică și regională pentru 'apucător'; descrie o persoană sau un instrument care prinde, înșfacă sau tinde să își însușească bunuri într-un mod agresiv ori pripit. În textele juridice sau administrative vechi, termenul făcea referire la persoanele care confiscau bunuri sau la cele cu firi prădalnice.
• aridica — Formă arhaică, populară sau regională pentru verbul 'a ridica'; acțiunea de a deplasa un obiect sau o greutate de jos în sus, de a construi, de a înălța o structură ori de a strânge/colecta taxe și biruri în contextul administrativ medieval.
• aritmeticesc — Formă adjectivală arhaică sau regională folosită în trecut ca sinonim pentru termenul modern 'aritmetic'; privitor la aritmetică, bazat pe calculul numeric sau pe proprietățile numerelor și ale operațiilor elementare. Acest termen structural se regăsește în manualele vechi de matematică sau în documentele istorice pentru a descrie reguli, proporții, operații sau progresii numerice.
• ascuța — Variantă fonetică arhaică sau regională pentru verbul 'a ascuți'; acțiunea de a face tăios, ascuțit sau subțire vârful ori tăișul unui instrument, unui obiect metalic sau unei unelte prin frecare, șlefuire ori polizare. În sens figurat sau structural, poate descrie intensificarea unor simțuri, a atenției sau a unei stări conflictuale.
• astrolav — Variantă fonetică veche sau arhaică, de influență slavă ori neogreacă, a termenului astrolab; instrument istoric utilizat pentru determinarea poziției corpurilor cerești și calcularea latitudinii. Această denumire apare frecvent în manusrisele românești medievale, în cronici și în primele traduceri ale textelor de popularizare a științei de pe teritoriul țării noastre, reflectând circulația terminologiei astronomice înainte de standardizarea modernă bazată pe filiera franceză.
• astronomicește — În mod astronomic, din punct de vedere astronomic; formă adverbială arhaică și învechită (utilizată în secolele XVII-XIX) care descrie acțiunea de a calcula, judeca sau măsura timpul și mișcările cerești conform regulilor astronomiei de la acea vreme.