#așchiere

• alezare — Acțiunea de a aleza și rezultatul ei; operație tehnologică de prelucrare prin așchiere a suprafețelor cilindrice sau conice interioare, executată cu scopul de a mări diametrul unei găuri existente și de a asigura o precizie dimensională extrem de ridicată, precum și o rugozitate minimă a suprafeței. Acest proces este esențial în construcția de mașini pentru calibrarea cilindrilor, lagărelor și a buștelor.
• alezor — Sculă așchietoare cu mai multe tăișuri (dinți) dispuse longitudinal sau elicoidal pe o suprafață cilindrică sau conică, utilizată pentru operația de finisare, calibrare precisă și rectificare a găurilor executate anterior în piese din metal sau alte materiale dure. Rolul său funcțional este de a asigura abateri dimensionale minime și o netezime microscopică a suprafeței prelucrate interioare.
• ancolat — Care este prevăzut cu o ancolură sau cu o degajare structurală în formă de gât ori crestătură; piesă tehnică, profil sau element mecanic prelucrat prin așchiere ori matrițare pentru a prezenta o îngustare localizată. Acest detaliu geometric este proiectat special pentru a permite îmbinarea precisă cu alte subansambluri, pentru a ghida piese în mișcare sau pentru a asigura o zonă optimă de rupere controlată sub acțiunea unor forțe predefinite.
• așche — Formă arhaică, regională sau ortografie alternativă veche pentru termenul 'așchie'; bucată mică, subțire și alungită de lemn, piatră sau metal, desprinsă accidental sau în mod intenționat în timpul proceselor de tăiere, cioplire, prelucrare sau spargere a unui corp solid.
• așchiabilitate — Proprietate tehnologică a unui material solid (metal, lemn, plastic) care determină ușurința, precizia și randamentul cu care acesta poate fi prelucrat prin așchiere cu ajutorul sculelor tăietoare. Acest parametru structural influențează direct gradul de uzură al uneltelor, calitatea finisajului suprafeței obținute, forma așchiilor rezultate și consumul de energie în timpul proceselor industriale de strunjire, frezare sau găurire.
• așchiat — Care a fost supus procesului de așchiere; material solid fasonat, tăiat sau finisat prin îndepărtarea succesivă de straturi fine sub formă de așchii. Ca substantiv neutru, indică operațiunea tehnică în sine ('așchiatul') realizată pe mașini-unelte. Descrie starea structurală a unei piese ale cărei dimensiuni finale și precizii geometrice au fost obținute prin acțiunea directă a unei scule tăietoare.
• așchie — Fragment mic, subțire și alungit desprins dintr-un corp solid (lemn, piatră, os sau metal) în urma unui șoc, a unei operații de tăiere, cioplire sau prelucrare mecanică. În context medical, reprezintă un corp străin liniar care pătrunde accidental sub piele sau țesuturi, generând inflamații locale dacă nu este extras la timp.
• așchiere — Proces tehnologic mecanic de prelucrare a unui material solid (metal, lemn, plastic) prin îndepărtarea succesivă a adaosului de prelucrare sub formă de așchii, cu ajutorul unor scule tăietoare specifice (cuțite de strung, freze, burghie), pentru a obține o piesă cu dimensiuni, forme și rugozități geometrice bine determinate.
• așchietor — Care efectuează sau servește la așchiere; sculă, dispozitiv ori mașină-unealtă concepută structural pentru a îndepărta adaosul de prelucrare de pe o piesă sub formă de așchii. Ca substantiv masculin, desemnează muncitorul calificat (strungar, frezor, rabotor) care operează aceste utilaje industriale tăietoare pentru fasonarea metalului sau a lemnului.