#achiziții

• adjudeca — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural.
• adjudecare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic și administrativ prin care un bun scos la licitație publică, un contract de achiziție ori o execuție de lucrări este atribuit definitiv, prin hotărâre oficială, persoanei care a oferit prețul cel mai avantajos sau a îndeplinit criteriile tehnice solicitate.
• adjudecatar — Persoană fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod oficial un bun, un serviciu sau executarea unei lucrări publice în urma unei proceduri de licitație, adjudecare ori executare silită. În sens structural, reprezintă entitatea declarată câștigătoare a unei competiții comerciale reglementate legal, devenind titulara drepturilor și obligațiilor contractuale stabilite prin oferta declarată ca fiind cea mai avantajoasă.
• adjudecatară — Forma feminină a termenului adjudecatar; persoană fizică sau entitate juridică (privită ca firmă ori societate comercială) căreia i se atribuie oficial un bun sau un contract în urma unei proceduri de selecție ori licitație. Reprezintă partea contractantă declarată câștigătoare, având datoria de a semna acordul final și de a depune garanția de bună execuție.
• adjudecatoare — Femeie care deține rolul oficial de a atribui un bun, un premiu sau un contract în cadrul unei licitații ori competiții; ca adjectiv, descrie o entitate, o comisie sau o autoritate feminină ori neutră (precum o instituție publică) care are competența legală și structurală de a efectua o adjudecare.
• adjudecator — Persoană sau entitate care atribuie în mod oficial un bun scos la vânzare prin licitație sau un contract de achiziție publică; judecător ori arbitru care deține autoritatea structurală de a soluționa un litigiu prin acordarea unui drept de proprietate sau a unui premiu.
• adjudica — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural. Reprezintă de asemenea forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural a aceluiași verb.
• adjudicare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic sau administrativ formal prin care un bun scos la licitație ori un contract de achiziție publică este atribuit definitiv unuia dintre ofertanți; decizie definitivă a unei comisii prin care se finalizează un proces competitiv.
• adjudicatar — Persoană fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod oficial un bun scos la licitație publică sau un contract de achiziție, în urma prezentării celei mai avantajoase oferte financiare ori tehnice. Reprezintă beneficiarul final al procesului de adjudecare, dobândind drepturi și obligații contractuale sau de proprietate în raport cu autoritatea contractantă ori executorul.
• anticariat — Magazin, unitate comercială sau platformă digitală specializată în achiziționarea, evaluarea și revânzarea cărților vechi, folosite, a periodicelor, manuscriselor, hărților și a altor tipărituri rare ori scoase din uzul editorial curent. În sens cultural, reprezintă un spațiu de conservare a patrimoniului scris, oferind bibliofililor acces la ediții princeps, colecții unice și documente istorice valoroase.
• aprovisionare — Acțiunea de a aprovisiona sau de a se aprovisiona și rezultatul ei; ansamblul operațiunilor economice și logistice prin care se asigură fluxul continuu de materii prime, materiale sau produse finite necesare unei activități.
• aproviziona — Forma literară și standard modernă pentru verbul 'aprovisiona'; a procura, a cumpăra și a stoca materiile prime, materialele, alimentele sau produsele necesare funcționării unei întreprinderi, comunități, gospodării ori armate; a asigura stocurile necesare consumului.
• aprovizionar — Termen rarisim sau neologic utilizat ca substantiv de agent pentru a desemna persoana responsabilă cu achizițiile, logistica stocurilor și asigurarea materiilor prime în cadrul unei companii, instituții ori unități militare; funcționar însărcinat cu aprovizionarea.
• aprovizionare — Forma literară standard și normată academic pentru acțiunea de a aproviziona sau de a se aproviziona și rezultatul ei; ansamblul operațiunilor economice, comerciale și logistice prin care se asigură fluxul continuu de materii prime, materiale, alimente ori produse necesare funcționării unei întreprinderi, comunități sau gospodării.
• aprovizionator — Persoană fizică, angajat sau departament juridic dintr-o organizație economică care are sarcina oficială de a achiziționa, urmări și aduce materiile prime, materialele sau mărfurile necesare; ca adjectiv, descrie un factor sau un element structural care servește la aprovizionare.
• atribuire — Acțiunea de a atribui și rezultatul ei; repartizare oficială, conferire a unui titlu, acordare a unui contract public sau stabilire a paternității unei opere de artă. În informatică, reprezintă operațiunea structurală prin care se asociază o valoare determinată unei variabile specifice în timpul execuției unui algoritm.