#acvatic

• actinenchim — Țesut parenchimatic vegetal structural, caracterizat prin celule cu formă stelată, prevăzute cu prelungiri radiante mari ce lasă între ele spații intercelulare aerifere voluminoase (lacune). Acest tip special de țesut este specific plantelor acvatice și palustre, având rolul fiziologic principal de a facilita circulația gazelor și de a asigura flotabilitatea și respirația organelor submerse în medii deficitare în oxigen.
• actinocarp — Termen botanic structural ce descrie o plantă, un carpel sau un fruct ale cărui elemente componente sunt dispuse în mod radiar, simetric ori stelat în jurul unui ax central. În taxonomia vegetală istorică, termenul a fost utilizat și pentru a desemna un grup de plante acvatice sau palustre (cum ar fi genul Damasonium, denumit în trecut Actinocarpus) caracterizate prin fructe compuse din folicule așezate în formă de stea strălucitoare.
• actofilă — Forma de feminin a adjectivului actofil; organism, bacterie sau specie algală care prezintă o afinitate structurală și o adaptare optimă pentru medii caracterizate prin activitate fizică intensă, agitație mecanică continuă ori fluxuri energetice mari. Acest microorganism sau plantă inferioară prosperă exclusiv în habitate dinamice solicitante.
• acva — Prefixoid sau element prim de compunere neologistică utilizat pentru a introduce în structura cuvintelor compuse referirea directă la apă sau la medii acvatice; de asemenea, poate reprezenta forma elizată sau preluarea directă a termenului latin 'aqua'. Acest element structural stă la baza multor concepte moderne din domeniul ecologiei, sporturilor nautice, culturii generale și tehnologiei fluidelor.
• acvacultură — Ramură a economiei și a biologiei aplicate care se ocupă cu tehnologia creșterii, reproducerii și exploatării raționale a organismelor acvatice, incluzând pești, crustacee, moluște și plante marine, în medii artificiale sau controlate precum bazine, iazuri ori incinte plasate în ape dulci, salobre sau marine. Acest proces structural are ca scop asigurarea securității alimentare și reducerea presiunii asupra stocurilor sălbatice globale.
• acvaherboză — Formațiune vegetală complexă compusă din plante erbacee adaptate structural la viața acvatică sau palustră, care plutesc ori sunt submerse în ape stătătoare ori lent curgătoare. Acest ecosistem microstructural joacă un rol ecologic vital în purificarea naturală a bazinelor hidrografice, fixarea sedimentelor mobile și asigurarea unui habitat propice pentru reproducerea diverselor specii de faună acvatică.
• acvario — Termen neologistic rar sau variantă stilistică utilizată ocazional pentru a desemna un acvariu modern de mari dimensiuni ori o componentă structurală a unui sistem complex de acvaristică destinat expunerii publice a faunei marine; împrumut adaptat parțial sub influența limbilor romanice (precum italiana sau spaniola). Acest cuvânt definește un mediu acvatic controlat tehnologic ce simulează habitatul natural al peștilor și plantelor exotice.
• acvariofilie — Pasiune, preocupare constantă sau hobby ce constă în creșterea, reproducerea și studierea peștilor, plantelor și a altor organisme acvatice în medii artificiale controlate; ramură a bio-ecosistemelor miniaturale strâns legată de acvaristică. Această disciplină structurală implică cunoștințe aprofundate despre chimia apei, ciclarea biologică a azotului și echilibrul ecologic necesar supraviețuirii speciilor în captivitate.
• acvariu — Bazin, rezervor sau recipient cu pereți transparenți (realizați din sticlă ori material plastic), umplut cu apă dulce sau sărată, dotat cu instalații speciale de filtrare, iluminare și oxigenare, folosit pentru creșterea, expunerea și studierea peștilor, plantelor și a altor organisme acvatice; de asemenea, poate desemna o instituție publică de mari dimensiuni dedicată prezentării faunei marine. Acest mediu structural simulează biotopul natural al speciilor în condiții controlate.
• acvatic — Care aparține apei, privitor la apă; care trăiește, se dezvoltă sau se practică în apă ori pe suprafața acesteia. Acest termen descrie o varietate structurală de organisme, ecosisteme, plante sau activități sportive ale căror caracteristici anatomice, chimice ori operaționale sunt adaptate integral sau parțial mediului lichid dulce, salobru ori marin.
• acvicol — Care se referă la acvacultură sau la exploatarea organismelor din mediul acvatic; privitor la creșterea controlată a peștilor, crustaceelor și plantelor de apă. Acest termen structural descrie ansamblul de tehnologii, bazine, ferme sau activități economice destinate producției durabile și recoltării resurselor biologice din apele dulci, salobre sau marine.
• acvicultură — Variantă grafică sau structurală sinonimă cu termenul acvacultură, ce desemnează ramura economiei și a biologiei aplicate ocupată cu tehnologia creșterii, reproducerii și exploatării organismelor acvatice în medii controlate precum bazine sau iazuri. Acest proces structural are ca scop asigurarea resurselor alimentare proteice și conservarea stocurilor piscicole naturale.
• acvifaună — Totalitatea speciilor de animale vertebrate și nevertebrate adaptate structural să trăiască permanent ori temporar în medii acvatice (ape dulci, salobre sau marine). Acest concept ecologic cuprinde o gamă diversă de la protozoare și crustacee până la pești, amfibii și mamifere marine, reprezentând un indicator fundamental pentru evaluarea calității biotopurilor și stării de sănătate a ecosistemelor hidrografice globale.
• aerenchim — Țesut vegetal parenchimatic fundamental, caracterizat structural prin prezența unor spații intercelulare mari, lacune sau canale pline cu aer. Este specific plantelor acvatice (hidrofite) și de mlaștină, având rolul vital de a asigura circulația oxigenului și a gazelor către organele submerse și de a facilita plutirea organelor aeriene.
• aerifer — Care conduce, transportă, conține sau depozitează aer ori alte gaze; se referă în mod special la țesuturile, canalele sau vasele organismelor vii (în deosebi plante acvatice) adaptate structural pentru circulația și stocarea aerului. În context tehnic sau industrial, descrie un sistem de conducte ori instalații concepute special pentru vehicularea fluxurilor pneumatice.
• agrionidă — Insectă gasteropodă sau libelulă de dimensiuni mici și corp zvelt, aparținând familiei Coenagrionidae (sau Agrionidae, în taxonomiile vechi), caracterizată prin aripi membranoase transparente pliante vertical deasupra abdomenului în poziție de repaus și colorit adesea intens metalic. Aceste insecte sunt prădătoare, trăind structural în proximitatea habitatelor acvatice dulcicole stătătoare sau lent curgătoare.
• Akra — Nume propriu ce desemnează o faimoasă fortăreață antică din secolul al II-lea î.Hr. construită în Ierusalim de Antioh al IV-lea Epifanes, servind ca avanpost militar sirian structural; de asemenea, reprezintă un sit arheologic submarin remarcabil (oraș antic scufundat) situat în Crimeea, pe coasta strâmtorii Kerci, aparținând fostului Regat al Bosforului. În geografie, este și numele unei peninsule sau cap stâncos din Marea Neagră, acest nod toponimic reflectând, prin rădăcina sa grecească (akra - culme, promontoriu), amplasarea defensivă ori geografică înaltă a așezărilor antice.
• Aldrovanda — Un gen de plante carnivore acvatice din familia Droseraceae, reprezentat în prezent de o singură specie supraviețuitoare, Aldrovanda vesiculosa (cunoscută popular sub numele de roata-apei). Plantă liber-plutitoare, lipsită de rădăcini, aceasta capturează mici nevertebrate acvatice prin intermediul unor frunze modificate în capcane cu balamale mecanice extrem de rapide, similare cu cele ale faimoasei Venus flytrap.
• Aldrovanda vesiculosa — Denumirea științifică a unei specii rare de plantă carnivoră acvatică, endemică pentru anumite zone de mlaștină și ape stătătoare dulci, cunoscută popular sub numele de roata-apei. Această plantă structural unică este lipsită de rădăcini, plutește liber sub suprafața apei și capturează nevertebrate acvatice mici prin intermediul unor frunze modificate în capcane cu balama, care se închid extrem de rapid la stimularea perișorilor senzitivi.
• algă — Plantă inferioară, criptogamă și talofită, având corpul nediferențiat în rădăcină, tulpină sau frunze, dotată cu clorofilă și alți pigmenți fotosintetici. Trăiește predominant în mediul acvatic (dulce, salmastru sau marin) ori în locuri cu umiditate ridicată. În funcție de colorit și structură, se clasifică în alge verzi, brune, roșii sau diatomee, având un rol fundamental în producția de oxigen, biomasă și ca materie primă industrială.