#ademenit

• adămănit — Care a fost atras, amăgit, momit sau înșelat prin vorbe frumoase și promisiuni mincinoase; care descrie starea unei persoane căzute pradă unei manipulări. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adămăni', fiind utilizat ca echivalent istoric pentru cuvântul modern 'ademenit'.
• ademenit — Care a fost atras, convins sau indus în eroare prin tertipuri, promisiuni mincinoase sau farmece deosebite; persoană sau animal care a cedat unei momeli ori unei ispite exterioare. În sens larg, descrie starea unui individ a cărui vigilență a fost diminuată de iluzia unui câștig rapid sau a unei satisfacții imediate.
• ademenitor — Care ademenește, atrage sau tentează într-un mod puternic și greu de rezistat; caracterizat prin farmec, seducție sau promisiuni captivante care pot ascunde o capcană ori o iluzie. În sens extins, descrie un stimul vizual, auditiv sau conceptual conceput structural pentru a fascina și a influența decizia ori comportamentul unei persoane.
• ademenitură — Faptul de a ademeni sau rezultatul acestei acțiuni; cursă structurală, stratagemă, momeală sau vorbă amăgitoare folosită cu scopul de a păcăli, de a atrage într-un loc periculos sau de a induce în eroare o persoană ori un animal. Reprezintă un arhaism lexical ce subliniază actul concret al înșelăciunii prin intermediul unui obiect ori al unui comportament amăgitor.
• adimenit — Formă regională sau arhaică alterată fonetic a cuvântului 'ademeni'; care a fost atras, amăgit sau ispitit printr-un comportament seducător, promisiuni înșelătoare ori prin folosirea unei momeli. În vechiul grai popular, descrie starea unui animal prins într-o cursă structurală sau a unei persoane induse în eroare prin vorbe meșteșugite.
• adurnit — Care a fost ademenit, atras, momit sau căruia i s-a liniștit ori adormit vigilența prin tertipuri, amăgiri sau cuvinte măgulitoare. Reprezintă participiul trecut al verbului regional adurni, fiind o variantă fonetică alterată rurală sau o contaminare dialectală pentru formele standard ademenit sau adormit întâlnită în anumite subgraiuri transilvănene izolate.
• ajumit — Care a fost atras într-o cursă sau momit prin cuvinte mieroase ori hrană; animal sau persoană aflată sub influența unei ademeniri structurate; în alte contexte locale, descrie starea de pândă a unui vânător ori starea unui obiect ascuns privirilor. Ca participiu adjectivat, păstrează nuanțele de subordonare sau captivitate rezultate dintr-un vicleșug aplicat cu răbdare.
• amăgitoare — Femeie sau prezență feminină care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a ademeni, de a fascina sau de a induce în eroare prin tertipuri, farmece ori promisiuni nesincere. Ca adjectiv, descrie o promisiune, o speranță, o nuanță cromatică sau o imagine exterioară falsă și atrăgătoare care maschează o realitate dezamăgitoare ori periculoasă, fiind un descriptor structural foarte frecvent în opera poetică romantică.
• amăgitor — Care conține o amăgire sau care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a induce în eroare, de a ademeni sau de a înșela prin promisiuni false ori aparențe iluzorii. Ca substantiv masculin, desemnează un bărbat înșelător, un impostor sau un seducător viclean care folosește vorbe meșteșugite și argumente manipulative pentru a câștiga încrederea cuiva în scopuri egoiste.
• amăgulitor — Care amăgulește; care ademenește, înșală sau flatează prin vorbe dulci, complimente exagerate ori promisiuni iluzorii. Termenul combină caracterul persuasiv și înșelător al unei amăgiri cu nuanța plăcută, dar falsă, a unei măguliri, fiind utilizat în graiurile vechi pentru a descrie un comportament sau un discurs menit să adoarmă vigilența cuiva.