#aditional

• bacliu — Termen arhaic și regional utilizat în trecut pentru a desemna un servitor, un argat, o slugă la o curte boierească sau, în sens extins, un personaj sobru ori îndoliat (asociat uneori în folclor cu cel care conducea cortegiul funerar sau dădea semnale ritualice). În structura semantică veche a graiurilor estice, cuvântul putea descrie și o persoană tăcută, ursuză sau retrasă din punct de vedere social.
• bacniță — Termen regional sau arhaic atestat în graiurile vechi din estul Europei și din anumite zone carpatice pentru a desemna un recipient din lemn, o strachină sau o cupă mică folosită la stână ori în gospodăriile rurale pentru măsurarea, depozitarea sau colectarea lactatelor, în special a laptelui gros, a smântânii ori a urdei. În sens structural etnografic, piesa face parte din inventarul casnic tradițional realizat manual prin strunjire sau cioplire directă în masă lemnoasă.
• bacof — Preparat gastronomic tradițional din regiunea Alsacia (Franța), cunoscut original sub denumirea 'Baeckeoffe', constând dintr-un amestec structural de trei tipuri de carne marinate (porc, vită și mutton sau miel) coapte la foc lent timp de câteva ore împreună cu cartofi feliat, ceapă și praz într-un vas de ceramică sigilat cu aluat. Numele său semnifică literal 'cuptorul brutarului', deoarece istoric gospodinele lăsau vasul la brutăria locală pentru a fi copt în căldura reziduală a cuptorului după coacerea pâinii.
• bacolț — Termen tehnic regional utilizat în trecut în anumite zone carpatice pentru a desemna un colțar de fixare, o piesă structurală unghiulară din lemn sau metal ori o grindă scurtă așezată oblic pentru a rigidiza îmbinarea dintre doi stâlpi perpendiculari. În structura arhitecturii vernaculare din lemn, acest element de consolidare prelua forțele de forfecare și asigura stabilitatea acoperișurilor sau a structurilor de rezistență ale șurilor și caselor tradiționale.
• baconiță — Termen regional sau arhaic atestat în graiurile vechi din estul Europei și din anumite zone carpatice pentru a desemna un recipient din lemn, o strachină sau o cupă mică folosită la stână ori în gospodăriile rurale pentru măsurarea, depozitarea sau colectarea lactatelor, în special a laptelui gros, a smântânii ori a urdei. În sens structural etnografic, piesa face parte din inventarul casnic tradițional realizat manual prin strunjire sau cioplire directă în masă lemnoasă.
• băcsauă — Termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități rurale din vestul României pentru a desemna o haină lungă, groasă, confecționată din lână dărăcită sau din pănură grosieră, purtată de ciobani pentru a se proteja de ploi și viscole. În sens larg, poate descrie și o rabiță sau o bucată de pânză aspră utilizată în atelierele de prelucrare a pielii.