#agățătoare

• Abobra — Gen taxonomic monotipic de plante agățătoare, perene, din familia Cucurbitaceae, a cărui unică specie recunoscută este Abobra tenuifolia (cunoscută popular sub numele de dovlecelul roșu de râu). Este o plantă originară din America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay), cultivată parțial în sere sau grădini botanice europene ca plantă ornamentală datorită frunzișului fin și fructelor sale sferice, de un roșu intens la maturitate.
• acățătoare — Plantă care se dezvoltă pe verticală prin prinderea de suporturi străine sau pasăre/animal adaptat la escaladarea trunchiurilor de copaci (având degete opozabile sau gheare puternice, cum sunt ciocănitorile); agățătoare. Ca substantiv feminin regional, desemnează și o unealtă rudimentară, un cârlig ori o frânghie prevăzută cu noduri folosită în gospodărie pentru suspendarea sau tragerea obiectelor grele. În limba literară actuală, conceptul este acoperit de formele 'agățătoare' sau 'cățărătoare'.
• Adlumia — Gen de plante erbacee, agățătoare, bienale, din familia Fumariaceae (sau Papaveraceae în clasificările moderne), originar din America de Nord și Asia de Est. Specia cea mai cunoscută este Adlumia fungosa, apreciată pentru frunzișul său fin, similar cu al ferigilor, și florile sale delicate în formă de inimă sau clopot, de culoare roz-albicioasă.
• Adlumia fungosa — Specie de plantă erbacee agățătoare, bienală, reprezentantul principal al genului Adlumia din familia Fumariaceae, originară din zonele împădurite și stâncoase ale Americii de Nord. Este caracterizată prin frunze divizate, asemănătoare cu cele ale ferigilor, și inflorescențe pendule cu flori delicate, de formă alungită sau spongioasă, având culori ce variază de la roz pal până la alb.
• Aerva scandens — Denumire științifică a unei specii de plantă agățătoare sau perenă din genul Aerva, caracterizată prin tulpini lungi, flexibile și inflorescențe spicate albicioase. Planta este răspândită structural în Asia tropicală și este studiată în biochimie datorită prezenței fitosterolilor și a compușilor bioactivi folosiți în remediile fitoterapeutice empirice.
• agățăcios — Care tinde să se agațe, să se prindă sau să se fixeze cu ușurință de obiectele, hainele sau persoanele din jur prin intermediul unor spini, perișori, cârlige sau texturi aderente; în sens figurat și moral, descrie o persoană sânyâitoare, agasantă sau insistentă, care caută cu orice preț să intre în vorbă, să creeze legături nedorite ori să profite de pe urma altora.
• agățătoare — Piesă mică de pânză, baretă, șnur, verigă metalică sau gaică fixată pe o haină, prosop ori obiect gospodăresc pentru a permite suspendarea acestuia într-un cui sau cuier; ca adjectiv feminin (în special în botanică), descrie o plantă (precum iedera sau vița-de-vie) care se înalță prin prinderea de un suport extern cu ajutorul cârceilor sau rădăcinilor adventive.
• agățător — Piesă, dispozitiv sau accesoriu (cârlig, clemă, inel) folosit pentru a suspenda, prinde sau fixa un obiect astfel încât să atârne; ca adjectiv, descrie un organism sau un organ vegetal/animal adaptat pentru prindere sau cățărare, cum sunt păsările agățătoare (din ordinul Piciformes, de exemplu ciocănitoarea) sau cârceii unor plante.
• Akebia — Gen de plante agățătoare lemnoase, originare din Asia de Est (Japonia, China și Coreea), aparținând familiei Lardizabalaceae; prin extensie, specia Akebia quinata, cunoscută popular sub numele de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag, asemănător vaniliei sau ciocolatei, emanat de florile sale purpurii. Această plantă ornamentală robustă prezintă o structură flexibilă cu frunze palmate și produce fructe alungite, comestibile, cu pulpe gelatinoase, fiind intens utilizată în designul peisagistic modern pentru decorarea pergolelor și a gardurilor.
• Akebia quinata — Specie tip de plantă agățătoare lemnoasă și viguroasă, originară din pădurile umbroase ale Japoniei, Chinei și Coreei, aparținând familiei Lardizabalaceae; este recunoscută internațional sub denumirea populară de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag și intens cu note de cacao emanat de florile sale primăvăratice purpurii. Din punct de vedere structural, planta se remarcă prin frunzișul său palmat-compus alcătuit din exact cinci foliole ovale, verzi-albăstrui, și prin capacitatea de a dezvolta tulpini flexibile care se încolăcesc rapid pe suporturi, producând la finele verii fructe mari, bace alungite de culoare violet-pal cu o pulpe gelatinoasă comestibilă și dulce.
• Akebia trifoliata — Specie de plantă agățătoare foioasă și lemnoasă, înrudită strâns cu vița de ciocolată, originară din regiunile muntoase și împădurite ale Asiei de Est; se individualizează structural prin frunzișul său compus format din exact trei foliole mari, cu margini ușor ondulate sau lobate, și prin scoarța tulpinilor cu o textură mai aspră și mai întunecată. Florile sale unisexuate au o nuanță profundă de violet-închis, aproape negru, iar bacele mari rezultate toamna au un aspect exotic de păstaie crăpată, adăpostind semințe negre cufundate într-o pulpe gelatinoasă dulce, apreciată atât în horticultura ornamentală, cât și ca delicatesă locală.
• ampelopsis — Gen de plante agățătoare, decorative, lemnoase și perene din familia Vitaceae, originar din Asia de Est și America de Nord, înrudit strâns cu vița-de-vie. Aceste liane posedă cârcei fără ventuze și frunze lobate sau compuse, fiind utilizate pe scară largă în horticultură pentru îmbrăcarea zidurilor, a pergolelor sau a gardurilor datorită coloritului spectaculos de toamnă al frunzișului.
• aninătoare — Dispozitiv, unealtă sau piesă mecanică de genul feminin utilizată pentru a suspenda, prinde ori agăța corpuri materiale; cârlig sau verigă specială de fixare suspendată. Ca adjectiv, descrie o structură, o plantă sau o componentă flexibilă care are proprietatea sau funcția de a se prinde și de a atârna pe un suport.
• aninău — Termen regional sau arhaic folosit pentru a desemna un cârlig mare, un dispozitiv rudimentar de agățat ori un fus gros utilizat în gospodăriile țărănești tradiționale pentru suspendarea unor unelte, căldări sau bucăți de carne în afumătoare. În anumite zone etnografice, cuvântul descrie și un loc abrupt sau o creangă proeminentă de care se pot anina diverse obiecte.
• Antigonon — Gen de plante agățătoare, erbacee sau lemnoase, din familia Polygonaceae, originar din zonele tropicale și subtropicale ale Americii (în special din Mexic); cuprinde specii utilizate pe scară largă în horticultura ornamentală datorită inflorescențelor bogate sub formă de ciorchini și capacității rapide de acoperire a gardurilor ori pergolelor. În unele regiuni cu climat cald extra-nativ, genul manifestă un caracter invaziv pronunțat.
• Argyreia tiliifolia — O specie de plantă agățătoare, liană viguroasă din genul Argyreia, familia Convolvulaceae, răspândită în regiunile tropicale ale Asiei de Sud și de Sud-Est, inclusiv în India, Indonezia și Filipine. Această liană este caracterizată prin frunze mari, subrotunde sau ovate, puternic cordiforme la bază, asemănătoare ca formă cu cele ale teiului (Tilia), și prin flori infundibuliforme de culoare roz sau purpurie, adaptându-se excelent în lizierele pădurilor tropicale umede și de-a lungul cursurilor de apă.
• Aristolochia brasiliensis — Specie exotică de plantă agățătoare, perenă, din familia Aristolochiaceae, nativă în flora spontană a Braziliei. Este remarcabilă prin vigoarea sa vegetativă și prin florile gigantice, bilobate, de culoare purpuriu-maronie cu inserții galbene, care emană un miros neplăcut, fetid, menit să atragă muștele pentru polenizare. Datorită aspectului ornamental neobișnuit, este utilizată în amenajarea peisagistică tropicală, deși păstrează profilul toxic caracteristic genului.
• Aristolochia durior — Denumire științifică sinonimă sau istorică pentru o specie de plantă agățătoare viguroasă, cunoscută în taxonomia modernă în special ca Aristolochia macrophylla (pipa-tutunului). Originară din estul Americii de Nord, planta se distinge prin frunzele sale gigantice, în formă de inimă, care creează un ecran dens de verdeață, și prin florile sale unice în formă de pipă curbată, fiind utilizată pe scară largă în amenajările peisagistice pentru îmbrăcarea pergolelor și a zidurilor.
• Aristolochia elegans — Specie de plantă agățătoare perenă din familia Aristolochiaceae, originară din America de Sud, cultivată pe scară largă în sere și grădini tropicale datorită florilor sale neobișnuite în formă de pipă sau caliciu, cu un model spectaculos de culoare purpurie închisă, maro și crem. Planta este remarcabilă prin adaptările sale biologice unice destinate polenizării, capturând temporar insectele în interiorul tubului floral printr-un sistem de peri direcționați în jos.
• Asystasia scandens — Specie de plantă agățătoare din genul Asystasia, familia Acanthaceae, originară în special din zonele împădurite și regiunile tropicale ale Africii de Vest. Se distinge prin lăstarii săi lungi și flexibili care se sprijină pe vegetația înconjurătoare pentru a ajunge la lumină, având frunze lucioase și inflorescențe terminale compacte cu flori tubulare, adesea albe sau crem, adaptate pentru polenizarea de către insectele mari din coronamentul pădurilor.