#agramat

• acatafazie — Tulburare severă a limbajului articulat, de natură neuropsihologică, caracterizată prin incapacitatea pacientului de a formula propoziții sau fraze corecte din punct de vedere sintactic și gramatical, deși abilitatea de a pronunța cuvinte izolate și înțelegerea sensului acestora rămân intacte. Acest simptom apare de regulă în urma unor leziuni cerebrale focale sau în cadrul unor afecțiuni neurodegenerative specifice, determinând o exprimare fragmentată, agramatică și incoerentă.
• acatagrafie — Afecțiune neuropsihologică caracterizată prin incapacitatea patologică a unui individ de a scrie propoziții sau texte corecte din punct de vedere sintactic, structural și gramatical, deși abilitatea de a copia texte, de a ortografia cuvinte izolate și funcția motorie a mâinii rămân neafectate. Reprezintă echivalentul grafic al acatafaziei, fiind determinată de disfuncții la nivelul zonelor corticale superioare responsabile de organizarea simbolică a limbajului scris.
• agramat — Persoană care nu cunoaște regulile gramaticale elementare ale unei limbi și face greșeli grave de exprimare, de ortografie sau de punctuație în scris ori în vorbire; om lipsit de instruire fundamentală, incult sau analfabet (în sens larg). Ca adjectiv, termenul califică un text, un discurs, un stil sau o exprimare plină de erori morfosintactice flagrante, încălcând normele academice.
• agramată — Forma de feminin pentru termenul agramat; desemnează o femeie care comite greșeli de gramatică și nu stăpânește normele scrise ori vorbite ale limbii, sau, ca adjectiv, o exprimare, o frază ori o scrisoare marcată de greșeli morfosintactice.
• agramatical — Care încalcă normele și regulile gramaticale stabilite oficial într-o limbă; care este construit incorect din punct de vedere morfosintactic, generând structuri inacceptabile pentru vorbitorii nativi sau pentru sistemul academic de reglementare lingvistică.
• agramaticalitate — Însușirea, caracterul sau calitatea a ceea ce este agramatical; abatere flagrantă de la regulile morfosintactice ale unei limbi, reprezentând o stare de nonconformitate structurală ce face ca un enunț să fie considerat incorect sau inacceptabil într-un sistem lingvistic definit.
• agramatism — Tulburare neuropsihologică de limbaj, specifică anumitor tipuri de afazie (în special afazia Broca), caracterizată prin incapacitatea pacientului de a construi fraze corecte din punct de vedere sintactic și morfologic. Persoana afectată tinde să vorbească eliptic, eliminând cuvintele funcționale precum prepozițiile, conjuncțiile și articolele, utilizând verbele la infinitiv sau substantivele la cazurile de bază, generând un stil telegrafic de comunicare.
• anagramat — Care a fost supus procesului de anagramare; cuvânt, frază sau nume propriu ale cărui litere componente au fost rearanjate, inversate sau permutate structural pentru a ascunde sensul inițial sau pentru a genera o semnificație complet nouă. Califică elementele de discurs sau pseudonimele obținute prin amestecarea controlată a caracterelor grafice.
• anagramatistă — Femeie care compune, rezolvă sau studiază anagrame; creatoare pasionată de jocuri de cuvinte bazate pe permutarea și rearanjarea structurală a literelor. În istoria culturală a saloanelor literare din secolele XVII-XVIII, acest termen desemna o autoare sau o erudită specializată în construirea de pseudonime enigmatice, dedicat-o obținerii de semnificații ascunse prin transpoziție alfabetică.
• anagramatiza — A schimba ordinea literelor unui cuvânt, unui nume sau ale unui text pentru a forma un cuvânt ori un enunț nou cu un înțeles complet diferit; a face o anagramă. La reflexiv, definește proprietatea structurală a două cuvinte sau șiruri de caractere de a se potrivi perfect prin permutare alfabetică mutuală, transformându-se unul în celălalt.
• anagramatizare — Acțiunea de a anagramatiza și rezultatul ei; procesul tehnic, literar sau ludic prin care literele unui cuvânt, unui nume sau ale unei fraze sunt rearanjate și permutate structural pentru a genera un text nou cu o semnificație complet diferită. Reprezintă o extindere terminologică academică a procesului clasic de anagramare, fiind utilizată în analiza avansată a textelor cifrate, în enigmistică sau în studiul filologic al pseudonimelor.
• anagramatizat — Care a fost supus procesului de anagramatizare; cuvânt, frază, nume sau mesaj secret ale cărui litere au fost rearanjate, inversate și permutate structural pentru a genera un înțeles complet diferit față de cel inițial. Califică elementele de discurs, pseudonimele sau codurile obținute prin transpoziție grafematică controlată.
• asintactic — Care nu este sintactic, lipsit de structură sintactică; care încalcă, ignoră sau nu se supune regulilor de organizare și combinare a cuvintelor în propoziții sau fraze. În lingvistică, descrie enunțuri formate prin simpla alăturare haotică a cuvintelor; în medicină și neurologie, se aplică vorbirii fragmentate specifice pacienților cu afazie Broca, caracterizată prin pierderea capacității structurale de a construi fraze corecte din punct de vedere gramatical.
• asintaxie — Tulburare rară de limbaj, adesea de origine neurologică, ce constă în incapacitatea structurală a unei persoane de a orândui cuvintele în propoziții conform regulilor sintactice, rezultând un discurs fragmentat, lipsit de coerență gramaticală sau redus la stilul telegrafic. Acest fenomen de precizie clinică se întâlnește în anumite forme de afazie, împiedicând exprimarea fluidă deși vocabularul izolat rămâne parțial intact.