#albina

• albina — A face să devină alb, a albi sau a se înălbi; a căpăta o nuanță deschisă ori palidă. Este o variantă dialectală secundară pentru procesul clasic de albire al pânzeturilor sau al pereților prin utilizarea varului.
• albină-țigănească — Denumire populară atribuită bondarului sau albinelor dulghere din genul Xylocopa, caracterizate printr-un corp masiv, robust, de culoare neagră-lucioasă sau violet-închis, cu aripi opace și un zumzet profund, care își construiesc cuiburile săpând galerii în lemnul uscat al construcțiilor rurale.
• albina-țiganului — Denumire populară dată bondarului sau unor specii de muște mari, bzoiari ori viespi solitare de pământ, caracterizate printr-un colorit mai închis, negricios ori arămiu și un zumzet puternic, care seamănă vag cu albinele dar nu produc miere.
• albinar — Persoană specializată în creșterea, îngrijirea și exploatarea rațională a albinelor în scopul obținerii mierii, cerii sau a altor produse apicole derivate. În sens vechi sau regional, desemnează un stupar ori prisăcar care practică această meserie conform tradițiilor locale.
• albinare — Loc special amenajat, adăpost structural sau complex de stupi unde sunt crescute și îngrijite albinele; prisacă ori stupină. Reprezintă de asemenea o variantă lexicală secundară pentru acțiunea colectivă sau procesul de organizare a unei activități apicole.
• albinărel — Pasăre migratoare insectivoră de talie mică, din ordinul coraciiformelor, cu un penaj extrem de viu colorat în nuanțe de albastru, verde, galben și arămiu, caracterizată prin ciocul lung, ascuțit și ușor curbat, care se hrănește preponderent cu albine, bondari și alte insecte prinse în zbor.
• albinăret — Mulțime de albine considerată global; totalitatea albinelor dintr-un stup, dintr-o stupină sau dintr-o anumită regiune geografică; roi masiv de insecte melifere. Este un termen colectiv arhaic sau regional utilizat în trecut în satele cu tradiție apicolă.
• albinărie — Loc special amenajat unde sunt amplasați stupii și unde se cresc albinele; prisacă sau stupină; îndeletnicirea sau meșteșugul creșterii albinelor, cuprinzând totalitatea cunoștințelor și tehnicilor necesare exploatării acestora. În sens colectiv, poate desemna o masă mare de albine în mișcare.
• albinărime — Mulțime mare de albine, roi dens sau populație masivă de insecte melifere privită ca o colectivitate unică; totalitatea apicultorilor sau a persoanelor care se ocupă cu stupăritul într-o anumită comunitate ori breaslă.
• albinărit — Ocupația, meșteșugul sau ramura agriculturii care se ocupă cu creșterea, îngrijirea și exploatarea rațională a albinelor pentru obținerea mierii și a altor produse derivate; apicultură sau stupărit. Din punct de vedere istoric, reprezenta și darea sau birul feudal perceput pe stupi în țările românești.
• albinat — Care a fost făcut alb sau care s-a înălbit; decolorat parțial prin metode tradiționale ori expunere prelungită la factori de mediu; care a căpătat o nuanță deschisă, palidă, lipsită de strălucire brută.
• albinică — Diminutiv afectiv pentru albină; albină de dimensiuni reduse; termen utilizat în limbajul popular, în basme, poezii sau ghicitori pentru a personifica insecta meliferă cu blândețe și simpatie.
• albinioară — Formă diminutivală poetică pentru albină; albină mică și delicată; utilizată în baladele populare și în literatura cultă pentru a evoca imaginea insectei melifere într-un context estetic sau plin de duioșie.
• albiniță — Denumire populară dată unei plante erbacee melifere din familia compozitelor, cu flori albicioase sau albăstrui (înrudită cu albăstrița); variantă diminutivală afectivă pentru albiliță (fluturele alb al verzei) sau pentru o albină mică.
• albinuță — Diminutiv comun și afectiv pentru albină; albină mică sau tânără; termen utilizat frecvent în limbajul curent, în literatura pentru copii și în folclor pentru a exprima simpatie, blândețe sau pentru a lăuda hărnicia unei persoane prin analogie cu comportamentul insectei melifere.
• antofor — În botanică, reprezintă o prelungire structurală internă a axului floral (internod lungit situat între caliciu și corolă), care susține corola, staminele și pistilul deasupra caliciului (caracteristic pentru unele plante din familia Caryophyllaceae, cum este gușa-porumbelului); în zoologie, se referă la genul de albine Anthophora (antofori), insecte polenizatoare solitare de mari dimensiuni, cu abdomenul pufos, adaptate structural pentru recoltarea nectarului.
• apidă — Insectă himenopteră din familia Apidae, din care face parte albina meliferă (Apis mellifera), bondarii și alte specii înrudite, caracterizate prin aparat bucal lingual adaptat pentru supt și lins, picioare posterioare modificate pentru colectarea polenului și o organizare socială adesea complexă. Ca adjectiv, se referă la elemente specifice acestei familii.
• apiform — Care are forma unei albine, seamănă cu o albină sau prezintă caracteristici morfologice exterioare asemănătoare cu cele ale insectelor din familia Apidae (utilizat adesea pentru a descrie specii de muște, fluturi sau gândaci care folosesc mimetismul batesian pentru autoapărare).
• Apis — Gen de insecte himenoptere sociale din familia Apidae, care cuprinde albinele producătoare de miere, specia cea mai reprezentativă și studiată fiind Apis mellifera (albina meliferă europeană). În mitologia egiptană antică, Apis (Hapi) reprezintă numele taurului sacru din Memphis, considerat o încarnare pământească a zeului Osiris sau Ptah, simbolizând fertilitatea și puterea regală.
• apișcă — Formă regională sau diminutivală arhaică (întâlnită în unele graiuri din Transilvania și vestul României) utilizată pentru a denumi o albină mică, o insectă înțepătoare asemănătoare albinelor ori o viespe de dimensiuni reduse. Provine din combinarea numelui de gen latin 'Apis' sau a radicalului acestuia cu un sufix diminutival autohton.