#alcalin

• alcalescent — Care devine alcalin; care prezintă tendința de a căpăta proprietăți de bază (alcaline) sau ale cărui însușiri alcaline sunt slab exprimate ori în curs de dezvoltare. În biologie, termenul descrie adesea substanțe sau medii organice care trec printr-o fază de alcalinizare ușoară în urma unor reacții chimice specifice.
• Alcalia — O marcă cunoscută de apă minerală naturală plată, recunoscută pe piață pentru caracterul său puternic alcalin, având un pH natural ridicat (de regulă în jur de 9,36). Provine dintr-un izvor subteran de mare adâncime, fiind promovată în contextul unui stil de viață sănătos pentru capacitatea sa de a ajuta la hidratarea eficientă și la menținerea echilibrului acidobazic din organism.
• alcalic — Care conține alcali; care are proprietăți de bază ori alcaline; alcalin. În geologie și petrografie, termenul descrie roci magmatice sau minerale bogate în metale alcaline (cum sunt sodiul și potasiul), caracterizate printr-o compoziție chimică specifică ce influențează structura și evoluția topiturilor crustale.
• alcaliemie — Starea fiziologică sau patologică caracterizată prin creșterea alcalinității sângelui peste limitele normale, determinând o valoare a pH-ului arterial mai mare de 7,45. Acest dezechilibru acido-bazic structural poate fi cauzat de acumularea de baze sau de pierderea excesivă de acizi din organism, fiind strâns corelat cu tulburările metabolice ori respiratorii grave.
• alcalin — Care aparține sau se referă la baze (alcali); care are proprietăți bazice, caracterizându-se printr-o valoare a pH-ului mai mare de 7. În chimie, termenul descrie soluții care neutralizează acizii sau elemente din prima grupă a tabelului periodic (metale alcaline); în geologie, definește roci sau minerale bogate în oxizi de sodiu și potasiu.
• alcalinitate — Proprietatea de a fi alcalin; concentrația totală de substanțe bazice dintr-o soluție, capabilă să neutralizeze ionii de hidrogen. În hidrologie și ecologie, reprezintă capacitatea de tamponare a apei împotriva acidificării, fiind determinată în principal de prezența ionilor de carbonat, bicarbonat și hidroxid.
• alcaliniza — A face să devină alcalin sau a deveni alcalin; a schimba reacția chimică a unei soluții, a unui sol sau a unui mediu organic prin creșterea proporției de baze și ridicarea pH-ului peste valoarea neutră de 7. În medicină și dietetică, termenul se referă la procesul de reducere a acidității din organism prin consumul de alimente ori substanțe specifice.
• alcalinizare — Acțiunea de a alcaliniza și rezultatul ei; proces chimic, industrial sau fiziologic prin care un mediu își mărește pH-ul peste valoarea neutră de 7. Alcalinizarea este utilizată pe scară largă în tratarea apelor reziduale, în agricultură pentru corectarea solurilor podzolice și în protocoalele medicale de detoxifiere.
• alcalinizat — Care a fost supus procesului de alcalinizare; mediu, soluție, sol sau substanță organică a cărei reacție chimică a fost modificată prin adăugarea de baze, determinând ridicarea pH-ului peste valoarea neutră de 7. În industria alimentară, termenul descrie produse specifice, cum ar fi pudra de cacao tratată pentru reducerea amărăciunii și îmbunătățirea solubilității.
• alcalinizație — Termen tehnic sinonim cu alcalinizarea, reprezentând acțiunea sau procesul prin care o substanță sau un sistem își mărește pH-ul prin acumularea sau adăugarea de compuși alcalini. Deși este mai puțin frecvent în limbajul curent decât forma 'alcalinizare', se întâlnește în tratate industriale vechi sau traduceri tehnice specifice.
• alcalinizațiune — Denumire arhaică și tehnică folosită în vechile tratate de chimie pentru procesul de alcalinizare; acțiunea de a mări pH-ul unei soluții ori substanțe prin adăugarea de baze (alcali) până la neutralizarea acizilor și depășirea valorii neutre de 7. Acest termen structural a fost înlocuit complet în limba modernă de forma 'alcalinizare'.
• alcalino-pământos — Care aparține sau se referă la grupul de elemente chimice bivalente din grupa a II-a a tabelului periodic (precum beryliul, magneziul, calciul, stronțiul, bariul și radiul). Denumirea provine din faptul că oxizii acestor metale prezintă proprietăți alcaline pronunțate și erau numiți istoric 'pământuri' datorită insolubilității și rezistenței lor foarte mari la temperaturi ridicate.
• alcalinoterapie — Metodă terapeutică medicală ce constă în administrarea internă sau externă de substanțe alkaline (cum ar fi bicarbonatul de sodiu ori apele minerale alcaline) în scopul neutralizării hiperacidității gastrice, modificării pH-ului urinar sau corectării acidozei metabolice din organism. Acest tratament structural ajută la restabilirea homeostaziei fluidelor corporale în diverse afecțiuni cronice.
• alcaliza — A face să devină alcalin sau a deveni alcalin; a schimba reacția chimică a unui mediu prin creșterea concentrației de baze și ridicarea pH-ului peste valoarea neutră de 7. Termenul funcționează ca un sinonim direct și frecvent al verbului 'alcaliniza', fiind utilizat pe scară largă în chimie, medicină, agronomie și procese industriale de neutralizare.
• alcalizare — Acțiunea de a alcaliza și rezultatul ei; proces chimic, fiziologic sau industrial prin care valoarea pH-ului unui mediu este mărită peste pragul neutru de 7. Alcalizarea este utilizată frecvent ca sinonim pentru 'alcalinizare', având aplicații esențiale în tratarea apelor, industria alimentară (prelucrarea cacaoi) și corectarea solurilor agricole acide.
• alcalizat — Care a fost supus procesului de alcalizare sau alcalinizare; mediu, sol, lichid ori produs a cărui aciditate a fost neutralizată sau redusă prin adăugarea de baze, determinând ridicarea pH-ului peste valoarea de 7. În industria alimentară, se aplică în special pudrei de cacao obținute prin procesul olandez pentru a-i îmbunătăți solubilitatea și a-i estompa gustul astringent.
• apă-amoniacală — Soluție apoasă de hidroxid de amoniu (NH₄OH), lichid limpede, incolor, cu un miros înțepător, sufocant și puternic alcalin, obținut prin dizolvarea gazului amoniac în apă; este utilizată pe scară largă în industria chimică ca reactiv de laborator, în producția de îngrășăminte azotoase, agenți de curățare, textilii sau ca mediu refrigerant.