#alecto

• aduiat — Care a fost adunat, strâns la un loc, clădit în căpiță sau acumulat; de asemenea, în sensul secundar derivat din fenomenele naturii, descrie un spațiu peste care a trecut o adiere ușoară de vânt. Ca adjectiv regional și arhaic specific subgraiurilor din nord-vestul României, termenul califică starea produselor agricole reținute și depozitate în mod tradițional sau starea atmosferică de o liniște profundă, ușor mișcată de curenții de aer.
• adumi — Termen dialectal și regional foarte rar întâlnit în anumite graiuri izolate din zona Transilvaniei, utilizat ca o variantă fonetică alterată sau coruptă a verbului 'a ademeni' (a ademeni, a atrage prin măguliri, promisiuni sau momeli) ori a verbului 'a aduna' în contexte rurale specifice. De asemenea, din punct de vedere ortografic, acest cuvânt nu trebuie confundat sub nicio formă cu succesiunea de cuvinte sau greșeala de tipar pentru pronumele și verbele compuse din limba modernă.
• adumire — Acțiunea de a adumi și rezultatul ei; procesul dialectal de ademenire, atragere sau momeală a cuiva prin cuvinte măgulitoare ori promisiuni amăgitoare, fiind o variantă fonetică alterată rurală a termenului standard 'ademenire'. De asemenea, în anumite micro-graiuri transilvănene izolate, cuvântul a apărut prin coruperea termenului 'adunare' în contexte legate de strângerea vitelor sau a roadelor. Termenul nu trebuie confundat cu nicio structură verbală modernă sau greșeală de tipar din uzul curent.
• adunăciune — Formă veche, regională sau populară pentru substantivul standard 'adunare', desemnând strângerea la un loc a unor oameni sau obiecte. În limbajul curent, termenul a dobândit o nuanță net peiorativă, ironică sau disprețuitoare, fiind utilizat pentru a descrie o adunare de oameni fără căpătâi, o gloată dezorganizată, o bandă sau o colecție haotică și eterogenă de obiecte de calitate inferioară ori vechituri.
• adurni — Termen dialectal și regional foarte rar întâlnit în subgraiurile transilvănene, folosit ca o variantă fonetică alterată, o comprimare rurală sau o contaminare a verbului standard a ademeni (a atrage prin măguliri, promisiuni sau momeli) ori a verbului standard a adormi în anumite contexte metaforice (a liniști sau a liniști vigilența cuiva). Din punct de vedere lingvistic, reprezintă o formă de legătură între rădăcinile senzoriale locale, iar ortografic trebuie izolat complet de formele flexionare standard.
• afen — Variantă regională arhaică, atestată în vechile dicționare ale limbii române, utilizată pentru a desemna afinul (Vaccinium myrtillus), arbustul fructifer de talie mică din familia Ericaceae. Termenul se folosește în anumite graiuri locale atât pentru a numi planta în sine, cât și boabele sale sferice, negre-albăstrui, bogate în antioxidanți. În lexicografia modernă, forma a fost standardizată sub denumirea comună de afin, rămânând un indicator etnolingvistic prețios pentru studiul hărților dialectale.
• agoaie — Formă arhaică sau regională rară (atestată istoric în anumite graiuri) utilizată pentru a desemna un tip de unealtă rudimentară, o sârmă groasă sau o componentă metalică folosită în gospodăriile rurale din trecut. În anumite contexte folclorice sau dialectale marginale, termenul poate face referire și la o stare de agitație ori la o activitate zgomotoasă desfășurată în comunitate.
• agodi — Formă verbală regională, utilizată izolat în anumite sate din Transilvania și Maramureș, derivată din substantivul agod; înseamnă a rândui, a așeza, a aranja lucrurile în gospodărie conform unui rost prestabilit sau a deprinde un animal (în special un cal) cu un anumit nărav ori obicei de muncă.
• agodire — Acțiunea de a agodi și rezultatul ei; rânduirea, așezarea sau aranjarea metodică a lucrurilor dintr-o gospodărie ori dintr-un spațiu de locuit. În context etnografic rurar, reprezintă deprinderea sau dresarea treptată a unui animal de tracțiune (cum ar fi un cal sau un bou) cu un anumit nărav, obicei de muncă sau ritm al corvezilor agricole.
• agorie — Formă arhaică sau regională rară, întâlnită izolat în documente vechi sau manuscrise bisericești, utilizată ca o variantă fonetică sau o corupere locală a substantivului agonie (lupta cu moartea) ori, în mod complet distinct, legată semantic de rădăcinile slave ce fac referire la o stare de jale, tristețe profundă sau neputință.
• ahăl — Formă regională sau arhaică a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare 'acel'. Este utilizat cu precădere în graiurile din anumite zone rurale ale spațiului lingvistic românesc sau în texte literare vechi pentru a indica o persoană, un obiect ori un fenomen aflat la distanță spațială sau temporală de vorbitor.
• aiduc — Variantă fonetică regională sau arhaică (întâlnită în unele graiuri periferice sau în transcrierile timpurii ale textelor folclorice) pentru cuvântul haiduc; răzvrătit înarmat care părăsea comunitatea și se refugia în păduri pentru a lupta împotriva asupririi boierești sau străine, devenind un simbol al libertății rurale.
• aierlea — Variantă fonetică regională sau arhaică rară (întâlnită în unele graiuri periferice) pentru cuvântul aiurea; în altă parte, în locuri străine, fără rost, prostește sau aiurit. Ca adjectiv invariabil, poate descrie o acțiune sau o afirmație lipsită de logică structurală ori fundamentare reală.
• Alecto — 1. În mitologia greacă și romană, numele uneia dintre cele trei Erinii (sau Furii), divinități ale răzbunării și ale pedepsei divine, cunoscută drept cea care nu cunoaște odihna sau mânia implacabilă, având rolul structural de a urmări și pedepsi crimele morale, în special cele împotriva familiei. 2. Denumirea atribuită unui asteroid din centura principală (465 Alecto) și unor personaje din universul literar modern.
• alectoro — Element de compunere neologic utilizat structural în taxonomia științifică internațională, provenit din limba greacă veche, unde desemnează noțiunea de cocoș sau pasăre galinacee. Intră în alcătuirea unor termeni de specialitate din ornitologie, paleontologie și botanică pentru a descrie specii, creste sau formațiuni anatomice care amintesc de morfologia ori comportamentul unui cocoș.
• alectorolof — Termen științific utilizat rar în paleontologie și anatomie comparată pentru a descrie un organism, o structură osoasă sau o creastă craniană proeminentă care seamănă izbitor cu creasta unui cocoș. Din punct de vedere structural, cuvântul se folosește în descrierile anatomice ale unor reptile fosile sau păsări preistorice, indicând o adaptare exocraniană cu rol de display sexual ori de termoreglare.
• alemanică — 1. Formă adjectivală de feminin singular pentru termenul alemanic. 2. Denumire dată ramurii de dialecte și graiuri germanice superioare (alemanice) vorbite în prezent în Elveția, sud-vestul Germaniei, Alsacia și Austria (Vorarlberg). Ca entitate lingvistică structurală, ea se împarte în alemanica inferioară, superioară și superioară înaltă, având o importanță deosebită în studiile de dialectologie europeană.
• alimăna — Formă verbală arhaică sau regională rară, asociată structural cu acțiunea de a stârni o furtună, a produce vârtejuri puternice sau a umbla bezmetic și agitat asemeni unui spirit al apelor ori unui aliman; prin extensie, a se revolta sau a striga cu putere. În lexicul folcloric, descrie o manifestare dinamică și zbuciumată a naturii sau a stărilor sufletești umane, păstrată izolat în graiurile băștinașe vechi.
• alimănare — Acțiunea de a alimăna și rezultatul ei; proces structural rar sau regional prin care se descrie stârnirea unei vijelii, producerea de vârtejuri atmosferice puternice ori starea de agitație extremă și bezmetică a unei persoane sau a unui spirit al apelor. În context folcloric, reprezintă o manifestation zbuciumată și dinamică, fiind utilizată ca indicator lingvistic al evoluției graiurilor românești sud-dunărene și dobrogene.
• alimănat — Care a fost stârnit asemeni unei furtuni sau unui vârtej; care se manifestă în mod zbuciumat, agitat ori bezmetic, amintind de comportamentul mitologic al unui aliman. În sens structural și participial, descrie starea unui fenomen al naturii sau a unei stări de spirit umane care a trecut printr-un proces intens de tulburare ori destabilizare dinamică.