#alertă

• alarmă — Semnal acustic, vizual sau electronic predefinit, emis de un dispozitiv specializat pentru a avertiza asupra prezenței unui pericol iminent, a unei pătrunderi neautorizate sau a unei urgențe majore; prin extensie, starea de alertă, neliniște profundă, teamă sau agitație colectivă provocată în rândul populației de apariția unei amenințări. Acest mecanism structural include atât sistemele automate de avertizare (anti-incendiu, anti-efracție), cât și reacția psihologică sau operațională de mobilizare imediată a resurselor de intervenție.
• alarmare — Acțiunea de a alarma și rezultatul ei; transmiterea sau declanșarea voluntară ori automată a unui semnal de alertă în scopul avertizării unei comunități, unități militare sau echipe de intervenție despre imanența unui pericol; punerea în stare de pregătire operativă. În sens structural și tehnic, reprezintă prima etapă din protocolul de management al situațiilor de urgență, urmată imediat de mobilizarea resurselor logistice pentru limitarea efectelor amenințării.
• alarmat — Care se află într-o stare de alertă, neliniște, îngrijorare sau teamă profundă din cauza perceperii unui pericol sau a primirii unei vești proaste; alertat. În sens tehnic și structural, termenul descrie un dispozitiv de securitate, o unitate militară sau un echipaj de intervenție care a primit semnalul de urgență și este pregătit imediat pentru acțiune.
• alerta — A pune în stare de alarmă, a avertiza, a înștiința prompt sau a notifica o persoană, o echipă de intervenție ori autoritățile în legătură cu apariția iminentă a unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale; a trezi vigilența cuiva. În sens reflexiv (a se alerta), înseamnă a intra în panică, a se agita sau a deveni brusc îngrijorat și pregătit de acțiune în fața unei vești neșteptate.
• alertare — Acțiunea de a alerta și rezultatul ei; procesul, protocolul sau gestul de a avertiza, a înștiința rapid ori a pune în stare de alarmă populația sau echipele de salvatori în fața unui risc iminent. În managementul crizelor și securitate, definește etapa procedurală inițială prin care se transmite un semnal de urgență pentru a mobiliza resursele umane și tehnice.
• alertat — Care a fost pus în stare de alarmă, avertizat, înștiințat rapid sau notificat în legătură cu existența unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale; aflat în stare de vigilență maximă. Ca participiu, reflectă acțiunea finalizată a verbului 'alerta'. În sens reflexiv-adjectival, descrie o persoană îngrijorată, agitată sau panicată în fața unei vești neșteptate.
• avertiza — A aduce la cunoștința cuiva o informație critică, a pune în gardă, a înștiința oficial sau a atrage atenția asupra unui pericol iminent, a unei greșeli ori a unei obligații ce trebuie îndeplinite; în sens administrativ și profesional, reprezintă acțiunea de a soma o persoană sau o instituție să respecte normele legale ori contractuale înainte de aplicarea unor sancțiuni disciplinare sau penale severe.
• avertizare — Acțiunea de a avertiza și rezultatul ei; difuzarea sau transmiterea unui semnal, a unui mesaj ori a unei notificări prin care se atrage atenția asupra unui pericol, a unei defecțiuni tehnice sau a unei stări de urgență. În sisteme tehnice și meteorologice, reprezintă protocolul automat sau oficial de alarmare menit să declanșeze măsuri de siguranță și protecție civilă.
• avertizat — Care a primit o înștiințare oficială, un avertisment sau o atenționare cu privire la un pericol, o greșeală ori o obligație legală sau contractuală; în sens figurat, descrie o persoană informată, experimentată și prudentă, care acționează în cunoștință de cauză, fiind conștientă de riscuri. Se aplică, de asemenea, unui sistem tehnic sau administrativ aflat în stare de alertă în urma recepționării unui semnal de alarmă.