#alici

• acaliculat — Termen morfologic utilizat pentru a descrie o floare sau o structură florală care este lipsită complet de calicul (caliciul extern sau epicaliciul). Caliculul reprezintă un ansamblu de sepale modificate sau bractee care dublează potirul extern al unor plante (cum sunt cele din familia Malvaceae sau Rosaceae), iar absența sa constituie un criteriu taxonomic esențial în identificarea și diferențierea anumitor genuri și specii.
• alborada — Formă de manifestare muzicală și coregrafică tradițională spaniolă, specifică regiunilor Galicia și Asturia, interpretată de regulă în zori de zi cu cimpoaie și tobe pentru a celebra începerea unei sărbători populare; variantă grafică neadaptată literar pentru alboradă.
• aliaceu — Care aparține usturoiului sau plantelor din genul Allium, privitor la acestea; care are gustul, mirosul pătrunzător ori caracteristicile usturoiului sau ale cepei. În botanică și chimia organică, termenul descrie compușii bogați în sulf (cum este alicina) responsabili pentru aroma specifică eliminată prin zdrobirea țesuturilor vegetale, fiind utilizat și în parfumerie sau toxicologie pentru a clasifica anumite miasme.
• alicărie — Termen colectiv rarisim folosit pentru a desemna o cantitate mare, o grămadă sau un ansamblu de alici (alice); totalitatea micilor proiectile de plumb destinate confecționării muniției de vânătoare. În sens secundar, meșteșugăresc sau industrial vechi, cuvântul poate descrie un lot de piese turnate care prezintă numeroase defecte de suprafață (alici / sufluri) sau magazia/atelierul unde se produceau ori se depozitau aceste măruntaie metalice.
• alici — Acțiunea de a transforma bucăți de metal brut în granule sferice mici sau proiectile (alice) prin topire, turnare controlată sau procedee mecanice de calibrare. În sens industrial extensiv, termenul se referă la sablarea sau tratarea unei suprafețe metalice dure prin bombardarea ei continuă cu alice de oțel ori fontă, având ca scop curățarea ruginii, eliminarea bavurilor sau ecruisarea structurală a materialului.
• alicire — Acțiunea de a alici și rezultatul ei; operație tehnologică industrială de sablare, ecruisare sau finisare a metalelor, realizată prin proiectarea unui jet dens de alice metalice asupra unei suprafețe. Acest proces structural modifică proprietățile mecanice ale stratului superficial, inducând tensiuni de compresiune care previn propagarea fisurilor, elimină oxidarea și pregătește materialul pentru procesele ulterioare de acoperire galvanică sau vopsire.
• alicit — Care a fost supus procesului de alicire; obiect metalic, piesă structurală sau suprafață dură tratată prin sablare ori bombardare continuă cu un jet de granule metalice. În sens tehnic, descrie starea finală a unui material ecruisat, ale cărui micro-imperfecțiuni de suprafață au fost eliminate și ale cărui tensiuni interne de compresiune au fost optimizate industrial pentru a rezista la fenomene de oboseală cronică și fisurare.
• Amaranthus salicifolius — Denumire taxonomică oficială sau sinonim botanic pentru Amaranthus tricolor var. salicifolius (cunoscut popular ca amarant cu frunze de salcie), o varietate ornamentală anuală extrem de apreciată datorită frunzișului său lung, îngust, curbat și pendular care amintește de frunzele de salcie. Planta se remarcă structural printr-o schimbare cromatică spectaculoasă în timpul ciclului de vegetație, frunzele sale trecând de la nuanțe de verde-bronz spre nuanțe strălucitoare de roșu, roz și galben-auriu spre toamnă.
• antocarp — Tip de fruct fals sau structură vegetală complexă în care fructul propriu-zis (de regulă o achenă) rămâne strâns învăluit și protejat de baza persistentă, alterată ori lignificată a periantului sau a caliciului floral (caracteristic pentru plantele din familia Nyctaginaceae, cum este bărbații-împăratului). Această formațiune structurală joacă un rol vital în diseminarea semințelor și protecția lor împotriva factorilor de mediu.
• apă metalică — Denumire științifică sau tehnică ce desemnează o soluție apoasă saturată cu ioni metalici, obținută industrial prin dizolvarea unor săruri minerale sau prin procese de coroziune controlată; în mineralogie, se poate referi și la apele minerale naturale care prezintă o concentrație ridicată de fier, magneziu ori cupru, având un gust feruginos caracteristic.
• apă-metalică — Formă compusă și ortografiată cu cratimă a sintagmei ce desemnează o soluție apoasă industrială saturată structural cu ioni sau săruri de proveniență metalică; în geologie, termenul identifică izvoarele minerale naturale care prezintă o concentrație masivă de fier, cupru sau magneziu, având proprietăți terapeutice recunoscute în balneologie.
• Araujo — Nume de familie de origine galiciană și portugheză, răspândit pe scară largă în spațiul ibero-american, provenit etimologic dintr-un toponim legat de un arbust local numit 'araujo' sau dintr-o zonă geografică istorică din Peninsula Iberică. Purtat de numeroase personalități din lumea sportului, politicii și culturii universale, numele s-a fixat istoric în diverse regiuni prin intermediul migrației și colonizării, păstrându-și identitatea fonetică nuanțată.
• armurerie — Formă etimologică neadaptată, galicism sau variantă livrescă pentru „armurărie”; magazin, atelier sau depozit de arme și echipamente de protecție militară. Deși forma recomandată de normele actuale este cea asimilată cu 'ă' ('armurărie'), varianta cu 'e' se regăsește frecvent în scrierile istorice din secolul al XIX-lea, traducerile de epocă sau ca denumire comercială pentru armurile și arsenalele vest-europene.
• arsine — Clasă de compuși chimici hidrurați ai arsenicului, reprezentând analogii structurali ai aminelor și fosfinelor, obținuți prin înlocuirea atomilor de hidrogen din hidrura de arsenic (arsina gazoasă) cu radicali hidrocarburați organici. Acești compuși sunt extrem de toxici, inflamabili și volatili, fiind studiați intens în chimia organometalică și utilizați istoric ca agenți de luptă chimică sau ca precursori în doparea materialelor semiconductori avansate.
• aspirină — Medicament cu acțiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică și antiagregant plachetară, reprezentat din punct de vedere chimic de acidul acetilsalicilic; utilizat pe scară largă la nivel mondial pentru ameliorarea durerilor ușoare și moderate, reducerea febrei, tratarea inflamațiilor și prevenirea afecțiunilor cardiovasculare (cum ar fi infarctul miocardic) prin fluidizarea sângelui.