#alinia

• aderat — Care s-a lipit, s-a atașat strâns sau a intrat în contact intim cu o suprafață ori cu un organ vecin; în sens juridic și politic, descrie un stat, o organizație sau o persoană care a aderat în mod oficial la un tratat, la o convenție ori la o doctrină. În anatomopatologie, termenul structural indică țesuturile sudate anormal în urma unui proces inflamator sau cicatricial.
• aliea — Formă verbală arhaică sau regională rară, echivalentă structural cu verbul 'a alinia' sau 'a uni în alianță'. În vechile texte administrative sau în graiurile locale de graniță, descria acțiunea de a așeza lucrurile în rând drept, de a stabili hotarele unei moșii prin repere consecutive sau de a asocia familii prin legături oficiale de rudenie. În prezent, supraviețuiește doar ca relicvă lingvistică în documente istorice rurale.
• alieat — Care a fost supus procesului de alieare; așezat în linie dreaptă, rânduit conform unor repere consecutive sau asociat printr-o legătură formală. În context istoric rural, descria un teren ale cărui limite fuseseră măsurate și îndreptate de către logofăt, ori o gintă care stabilise o înțelegere de pace cu vecinii săi.
• alini — Formă flexionară a verbului 'a alinia' (persoana a II-a singular la prezent indicativ sau conjunctiv: să alini); acțiunea de a așeza elemente, obiecte sau persoane în linie dreaptă ori de a le grupa conform unui reper comun. În sens digital sau administrativ, se referă la actul de a ordona datele sau de a te ralia unui set de reguli ori standarde colective.
• alinia — A așeza sau a se așeza în linie dreaptă, conform unui punct de reper ori unei direcții date; a aranja elemente grafice, obiecte sau trupe într-o ordine geometrică riguroasă. În sens figurat, înseamnă a se conforma, a adera la o directivă, a adopta o poziție comună sau a-și ajusta acțiunile în deplin acord cu standardele ori valorile unui grup.
• aliniament — Linie dreaptă marcată prin repere fixe care servește la orientarea, trasarea sau regularizarea unor elemente spațiale; direcție geometrică după care se aliniază clădirile pe o stradă, arborii într-o plantație sau trupele într-o formație. În sens urbanistic și juridic, reprezintă limita legală ce separă domeniul public de proprietățile private învecinate, determinând configurația stradală.
• aliniare — Acțiunea de a alinia sau starea a ceea ce este aliniat; dispunere ordonată în linie dreaptă a unor obiecte, elemente grafice, texte sau persoane în raport cu un punct de reper comun. În sens larg, reprezintă coordonarea sau punerea în acord a unor opinii, strategii ori sisteme tehnice cu un set stabil de norme, standarde sau directive colective.
• aliniat — Subdiviziune distinctă a unui text, capitol sau articol de lege, semnalată grafic prin retragerea primului rând spre dreapta și începerea unui rând nou; textul cuprins între două astfel de delimitări structurale. În context juridic, reprezintă o unitate structurală a unui articol normativ care conține o teză juridică distinctă, facilitând citarea corectă a legilor.
• axat — Care este orientat, centrat, focalizat sau fundamentat pe o anumită temă, problemă, direcție ori obiectiv principal; care se sprijină pe un element central. În sens mecanic, descrie un dispozitiv, un arbore sau o piesă industrială care a fost aliniată și fixată geometric în mod corect de-a lungul axei sale de rotație.