#alun

• acvalang — Aparat autonom de respirat sub apă utilizat de scafandri, compus din una sau mai multe butelii cu aer comprimat și un hidroregulator care livrează gazul la presiunea mediului ambiant; neologism tehnic adaptat parțial după denumirea comercială Aqualung. Acest dispozitiv structural a revoluționat explorarea submarină, permițând mobilitatea completă fără conexiuni rigide cu suprafața.
• alângar — Termen regional sau arhaic atestat în mod izolat în anumite graiuri rurale, utilizat pentru a descrie o persoană leneșă, un hoinar sau un individ guraliv care își petrece timpul stând degeaba pe la porțile oamenilor ori de-a lungul ulițelor (alungul). În alte contexte etnografice secunde, cuvântul poate face referire la un muncitor sezonier care se ocupă cu mânatul sau alungarea animalelor dăunătoare de pe culturile agricole.
• Altamiranoa elongata — Denumire științifică latină istorică (în prezent un sinonim taxonomic pentru Sedum elongatum sau specii înrudite) ce desemna o plantă suculentă perenă din familia Crassulaceae, originară din regiunile muntoase ale Mexicului. Această specie se caracteriza structural prin tulpini alungite, erecte sau decumbente (elongata) și frunze cărnoase dispuse dens, adaptate pentru stocarea apei în habitate stâncoase aride.
• alun — Arbust foios indigen din familia Betulaceae (Corylus avellana), înalt de până la 5-6 metri, cu tulpini ramificate de la bază, frunze subrotunde, dințate și flori unisexuate (amenți masculi și flori femele reduse); produce fructe comestibile de tip achenă (alune), globuloase sau ovoide, învelite parțial într-uniciul foliar franjurat.
• alun-turcesc — Specie de arbore mare, foios, din familia Betulaceae (Corylus colurna), originară din sud-estul Europei și Asia Mică; spre deosebire de alunul comun, crește sub formă de arbore cu trunchi drept și coroană piramidală, atingând înălțimi de până la 20-25 de metri, având o scoarță plutană, ritidom fisurat și fructe grupate, învelite într-un involucru profund divizat, cu lobi fimbriați și recurbate.
• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• alună americană — Denumire populară sinonimă cu aluna de pământ (arahidă); fructul plantei erbacee Arachis hypogaea din familia Fabaceae, care se dezvoltă și se coace în sol, format dintr-o păstaie lemnoasă, reticulată, ce conține semințe comestibile, uleioase, consumate de obicei prăjite și sărate sau sub formă de unt.
• alună-americană — Variantă ortografică scrisă cu cratimă pentru denumirea populară a arahidei (Arachis hypogaea); fructul unei plante leguminoase care se dezvoltă subteran, format dintr-o păstaie lemnoasă cu textură reticulată ce adăpostește semințe bogate în grăsimi și proteine.
• alună-de-pământ — Denumire populară compusă cu cratimă pentru arahidă (Arachis hypogaea); plantă anuală leguminoasă ale cărei păstăi se îngroapă singure în sol pentru a se coace, oferind semințe comestibile uleioase cu o valoare nutritivă deosebit de ridicată.
• alună-porcească — Denumire populară regională sau arhaică atribuită uneori fructului de alun sălbatic, ghindelor de dimensiuni reduse sau tuberculilor subterani ai unor plante erbacee (cum ar fi genul Lathyrus sau Bunium) utilizați în trecut în hrana porcilor ori culeși în perioade de foamete.
• alună-turcească — Fructul alunului turcesc (Corylus colurna); o nuculă sau achenă comestibilă, globuloasă și ușor turtită, cu coaja lemnoasă extrem de groasă și tare, protejată de un înveliș (involucru) cărnos, profund franjurat și strâns lipit, recunoscută pentru aroma sa intensă de nucă.
• alunar — Pasăre migratoare de talie medie din familia Corvidae (Nucifraga caryocatactes), cu penaj brun-ciocolatiu pătat cu alb, ce se hrănește în special cu alune și semințe de conifere; pârș de alun (un rozător mic). Ca adjectiv, descrie un loc, un crâng sau un sol propice creșterii alunilor.
• alunare — Acțiunea de a (se) aluna (a aluneca) și rezultatul ei; formă arhaică, populară sau regională pentru substantivul modern 'alunecare', întâlnită în texte vechi sau în graiuri locale pentru a descrie o pierdere a stabilității ori o surpare de teren.
• alunăreasă — Femeie care se ocupă cu culesul, depozitarea sau vânzarea alunelor în piețe ori iarmarocuri tradiționale; soția unui alunar; moțiunea de gen feminin pentru substantivul 'alunar'.
• alunariu — Formă arhaică și regională rară pentru adjectivul 'alunăriu' (sau 'alunări'); descrie o culoare brună-deschisă, galben-maronie, asemănătoare cu nuanța cojii de alună coaptă, ori se referă la un loc abundent în tufe de alun.
• alunaș — Formă diminutivală regională sau populară pentru substantivul 'alun' (tufă mică de alun) sau utilizat rar ca hipocoristic pentru o alună mică ori pentru pârșul de alun (rozător).
• alunat — Care a alunecat, s-a deplasat ori s-a surpat; formă de participiu trecut pentru verbul vechi 'a aluna' (a aluneca); se referă la un teren surpat sau la o suprafață care și-a pierdut stabilitatea structurală.
• alune-de-pământ — Forma de plural pentru substantivul compus 'alună-de-pământ' (sau varianta nescrisă cu cratime); desemnează arahidele (Arachis hypogaea), fructele subterane ale unei plante leguminoase, intens utilizate în industria alimentară datorită conținutului ridicat de uleiuri, grăsimi sănătoase și proteine.
• alunea — Formă de persoana a III-a singular a timpului imperfect pentru verbul vechi și regional 'a aluna' (a aluneca); descrie mișcarea continuă de alunecare, deplasare fluidă sau surpare a unui obiect ori a unei mase de pământ în trecut.
• alunească — Formă de persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent pentru verbul 'a aluneca'; exprimă o dorință, o posibilitate sau o acțiune ipotetică de pierdere a echilibrului sau de deplasare fluidă. Rar, funcționează ca adjectiv feminin ce descrie o nuanță aromatică sau o caracteristică legată de alune.